Deşi în momentul în care a preluat echipa Adrian Mititelu nu era creditat cu prea multe şanse de izbândă, puţină lume asociindu-şi atunci numele cu Universitatea Craiova, în timp acesta şi-a atras de partea sa un număr însemnat de susţinători.
Nu putem să contestăm faptul că actualul patron are meritele sale, care se pot vedea cu ochiul liber. De la alcătuirea unei echipe aflate în prezent pe locul şase, cu mari speranţe să revină în cupele europene, şi până la refacerea terenurilor de antrenament şi a bazei sportive de la stadionul „Ion Oblemenco“, toate sunt realizările patronului, care a investit în temeliile acestui club, dat dispărut odată cu retrogradarea din 2005.
În prezent, fără duşmani naturali în jungla din Bănie, Mititelu este, şi o spun fără ezitare, cel mai abil patron de club din 1990 încoace, deoarece a ştiut mereu să cadă în picioare.
În acelaşi timp însă, prin modul de a-şi dori victoria pe moment, Mititelu a făcut şi gafe monumentale. Declaraţii şi jurăminte
aruncate fără vreun gând de a le respecta l-au dus pe actualul patron în postura de a avea o credibilitate destul de scăzută până şi în rândurile suporterilor alb-albaştri, care îl simpatizau.
Primul care a intrat în vizorul patronului Ştiinţei a fost primarul Craiovei. Toată lumea ştie scandalul şi jignirile pe care şi le-au adus cei doi combatanţi, iar la situaţia din prezent nimeni nu s-ar fi gândit. Mititelu s-a jurat şi s-a rejurat pe familie, pe copii, pe echipă că, dacă nu e ales altcineva, îşi ia jucăriile şi pleacă, numai că după alegeri a căzut la pace şi prezentul îi înfăţişează pe cei doi drept cei mai buni prieteni.
Pe lângă războiul cu Toni, în ţinta patronului au mai intrat şi diverşi jucători, Dorel Stoica, actualul căpitan, fiind la un moment dat pe cale să îmbătrânească la „satelit“, deoarece Mititelu promitea că nu mai prinde prima echipă cât timp el este patron. După Stoica, a urmat Andrei Ionescu. Din cauza orgoliului personal, preşedintele Ştiinţei nu l-a mai vrut pe „Micul Balaci“, care a sfârşit în curtea Stelei, deşi printre primele angajamente la preluarea echipei era că „s-a închis robinetul la transferuri spre Bucureşti“.
Au urmat declaraţii prin care acesta a intrat în conflict cu galeria, situaţie care a degenerat în aşa fel încât jucătorilor din echipă nu li se permitea după meci să salute suporterii „contestatari“. Ba, mai mult, Mititelu mai avea un pic şi punea recompense pe capul lui Blondu’ şi Poştaşu’, aşa-numiţii capi ai revoltei. Surpriză-surpriză, şi acest scandal s-a potolit fiindcă „este nevoie să fim toţi împreună spre binele echipei“, iar pachetul format din jucători şi staff-ul tehnic a fost trimis la petrecerea organizată de renegaţii de atunci.
Ultima contrazicere a fost oferită zilele trecute. De la declaraţiile referitoare la „strategia fără transferuri, bazată pe tinerii proprii“, sau la cea în care era cumpărat un singur jucător foarte bun, deşi probabil nici Kaka, nici Messi nu erau pe profilul căutat la Craiova şi i-ar fi luat degeaba locul lui Dina, patronul a ajuns la concluzia că „performanţa cu tineri se face la paştele cailor“.
Stupefiant sau nu, afirmaţiile de astăzi ale lui Adrian Mititelu pot la fel de bine să fie contrare mâine, deoarece acesta se adaptează în funcţie de situaţia de moment.
Şi, poate, tocmai din cauza acestei contradicţii personale în declaraţii şi gesturi, dintr-un om fără rivali, Mititelu se va trezi în postura de a se duela cu el, fără să aibă un scop precis, ci doar pentru că el bagă banii şi el hotărăşte. Ba nu el, ci el. Ba nici el, doar el. În fine, EL hotărăşte!!! Să vă fie clar!!!
