A început! Întâia campanie electorală postdecembristă în care politicienii români sunt obligaţi să ni se înfăţişeze altfel decât sub ocrotirea listei de partid curge, se scurge spre noi. Un eveniment unic şi cu totul diferit de campaniile electorale de până acum. Au politicienii români resurse pentru a se adapta noului sistem de vot? Dacă ne amintim cum PSD şi PNL au ciopârţit colegiile electorale, în funcţie de rezultatele votului de la alegerile locale, atunci am spune că au aceste resurse! Acelaşi răspuns îl obţinem şi dacă privim la inconsecvenţa gravă a PD-L şi a preşedintelui Băsescu în legătură cu problema majorării unor venituri – „împotrivă“ în cazul măririi pensiilor, că nu sunt bani, „pentru“ când s-a cerut majorarea salariilor profesorilor, căci brusc avem bani cu nemiluita la buget! Totuşi, aceste gesturi de politichie nu pot fi decât argumente firave în susţinerea ideii că politicienii sunt pregătiţi pentru uninominal.
Am privit lansările de candidaţi din aceste zile. Cu o singură excepţie, am ascultat discursuri ciudate în care se amestecă mizer un fel de „naţionalism local“ – „veţi avea un deputat al cartierului vostru“, „comuna noastră va dărui ţării un prim-ministru“, „senatorul comunelor voastre vă reprezintă în parlament“ – cu zeci de promisiuni pe cât de zemoase, pe atât de neclare – „mai bine pentru mulţi“, „continuitate“, „dintre voi, pentru voi“ etc. O stângăcie de clovni a fost nota caracteristică a majorităţii lansărilor de candidaţi. Mă întreb şi vă întreb: cum poate fi sincer atunci când vorbeşte despre dragostea lui pentru locuitorii colegiului un candidat străin de loc, luat de la Bucureşti şi trimis de partid într-un colegiu călduţ, sau un individ care, deşi e din judeţ, nu a călcat vreodată prin localităţile arondate, poate decât la o beţie cu vreun primar?
Realitatea este că politicienii români au încercat să fure votul uninominal. Au ciopârţit colegiile, s-au bătut pentru votul unor categorii sociale utilizând măriri salariale aberante şi agravând situaţia economică a ţării, au făcut tot ceea ce le-a permis mentalitatea lor de politruci de mahala. Votul uninominal, deocamdată, nu este vot uninominal. Pe de o parte, Legea uninominalului a ieşit schilodită din parlament, altfel decât a fost propusă şi negociată vreme de aproape un deceniu de Asociaţia Pro Democraţia, textul fiind plin de prevederi aberante care afectează atât principiul uninominalului, cât şi cel al reprezentativităţii proporţionale. Pe de altă parte, reacţia partidelor nu a vizat schimbarea de atitudine a candidaţilor, ci doar adaptarea resurselor de partid la sistemul uninominal. În această campanie electorală contează numărul de primării pe care partidul le controlează într-un colegiu şi notorietatea obţinută de partid prin acţiunile întreprinse de reprezentanţii săi din parlament, guvern sau preşedinţie. Calitatea candidaţilor nu a fost luată în calcul, dovadă că, în mare măsură, partidele îi propun ca opţiune de vot pe aceiaşi corupţi, pe aceiaşi meschini, pe aceiaşi jefuitori ai cadavrului economiei naţionale.
Votul uninominal reprezintă totuşi un pas înainte. Politrucul român coboară de pe listă şi este nevoit să candideze folosindu-şi propria faţă, mai puţin fardată cu sigla de partid. Este un pas mic, pentru că boala în care se zbate democraţia românească este foarte gravă. Votul uninominal are şanse minime să schimbe mentalitatea şi apucăturile clasei politice româneşti. Un individ învăţat să mintă şi să fure din avutul public nu poate fi transformat moral decât prin aplicarea corectă a legilor penale, adică prin frică şi suferinţă. Votul uninominal nu-i mai sperie pe politrucii noştri. S-au adaptat. Virusurile au găsit răspuns la acest anticorp numit votul uninominal, pe care societatea civilă din România l-a creat în lupta cu un sistem corupt, degradat şi degradant.
Să avem însă un pic de speranţă. Dacă, printr-o minune dumnezeiască, vom afla în colegiul nostru un politician de bun-simţ, să mergem să-l votăm, indiferent de partidul în numele căruia candidează. Dacă nu vom afla un astfel de politician, să mergem totuşi să votăm. Să-i votăm pe toţi, punând frumos ştampila pe toate căsuţele cu candidaţi, aşa, să nu se supere vreunul, şi să sperăm că vor înţelege ceva din gestul nostru…
