Forţele întunericului

CCR a decis într-o zi de mare ruşine şi neinspiraţie: CNSAS trebuie să dispară urgent. Nu ştiu cât de populară este ca temă, mai ales dacă ne gândim la valul de scumpiri care vine ca un tsunami. În esenţă, una se leagă cu alta. Se creează o stare de nervozitate pentru care numai pescuitorii în ape tulburi sunt pregătiţi. De ce să fie calm şi linişte, când sunt mai bune o abureală, o criză, o tensiune, un scandal? Sunt unii care preferă vacarmul, zbieretele, protestele. Decizia CCR a fost o surpriză la început de an electoral. Un cadou ca mărul otrăvit. Prea mulţi candidaţi sunt îngroziţi că li se va uita cineva în dosar. Şi trebuie să fie clar că o bună parte din personalul politic al partidelor este formată din vechi securişti, ofiţeri acoperiţi, informatori pe extern sau pe intern. Şi dacă nu sunt ei, au fost neamuri, gineri, nurori, veri, cumnaţi şi cuscri, fraţi. Mulţi dintre ei se tem de ce porcării se află în dosarele lor. Securiştii şi reţelele mafia au împânzit România după 1990, îi găsim azi în partide, primării, în parlament, guvern, în serviciile speciale, mass-media, afaceri. Nimeni nu vrea ca bietul CNSAS, debusolat, pus la zid, să îşi facă bine treaba. E an electoral şi CNSAS are mijloace să facă ravagii atât printre candidaţii oferiţi de partide, cât şi prin alte zone sensibile, Biserică, Justiţie mai ales.
Atacul, complotul mai bine zis, a început mai de mult. Întâi senatorul PSD Nicolae a venit cu o propunere care anihila CNSAS. Nu a mers şmecheria pentru că ar fi durat prea mult, alegerile treceau şi tocmai ăsta era scopul, să decapiteze CNSAS înainte de alegerile locale din iunie. Atunci, complotiştii s-au concentrat pe craii de la răsărit, de la Curtea Constituţională, mulţi dintre ei cu un trecut încărcat de glorii ex-activiste şi securiste. Cineva a găvărit, au avut loc consfătuiri de taină. S-a petrecut cum a dorit Ioan Moraru, misteriosul, scamatorul avocat al poporului. A fost scos „veninul constituţional“ din Legea nr. 187/1999. Halal, dl. Moraru fiind altădată de acord cu legea şi votând în 1999 el însuşi caracterul perfect constituţional al ei. Probabil că între timp a pogorât duhul sfânt pe creştetul dumisale şi l-a luminat. Acum, în mintea lui plină de contradicţii şi atentă la cum bate vântul, legea este neconstituţională. Curat murdar, Coane!
CNSAS, departe de a fi o instituţie perfectă, s-a născut cu forcepsul, împotriva voinţei multor politicieni, mai ales la presiunea străinătăţii. Ni s-a cerut să curăţăm viaţa publică, instituţiile de securişti, activişti, informatori, agenţi. Tot aşa, în România, şi alte instituţii s-au născut la presiunea externă, drept condiţii să intrăm în NATO şi UE. De silă, de milă, de teamă, CNSAS a apărut. Au avut însă destui grijă să o golească în mare parte de conţinut. Să o saboteze, să nu îi predea arhiva, să îi facă tot felul de greutăţi imaginabile şi neimaginabile. Legea nr. 187/1999 a fost una dintre cele mai blânde din estul Europei. Şi în această formulă blândă, instituţia a stârnit ura, resentimentele politicienilor. A lui Vadim, a lui Năstase etc. CNSAS a lucrat în condiţii foarte grele, contestat de toţi cei care s-au simţit ameninţaţi. Totuşi, a reuşit în ultimii doi ani, mai ales, să devină o instituţie cu greutate, credibilă, serioasă şi să aibă chiar un rol în epurarea spaţiului public de persoane care aparţinuseră fostei securităţi. Nu multe, numai 62 de verdicte de colaborare, de poliţie politică s-au dat. Ceva s-a schimbat însă, ceva în măsură să facă forţele întunericului să acţioneze rapid şi cu putere. Trei factori au contribuit: 1) alegerile care se apropie cu viteză; 2) CNSAS are două milioane de dosare (în 2004 avea doar 7.000); 3) CNSAS a început investigarea dosarelor magistraţilor din tribunale, dar şi de la CCR, din Parchete, de la CSM. A fost prea mult. Forţele întunericului au luat o măsură radicală care să le protejeze. Cu obrazul gros, în văzul unei ţări întregi. Frica a jucat rolul de nefast sfătuitor.