Am facut si eu greseala, ca multi alti comentatori, mult mai dotati, sa critic situatii particulare si persoane. Am scapat din vedere sistemul, ansamblul; realitatea m-a contrazis. Ce folos a rezultat din faptul ca unele persoane suspectate de coruptie au fost trecute, din punct de vedere politic, pe linia a doua; au fost inlocuite de altele, cu aceleasi apetituri. Asa-zisa culoare politica n-a contat câtusi de putin. Ceea ce conteaza foarte mult, dar in sens negativ, este faptul ca nimeni n-a fost amendat penal pentru faptele comise. Toate acestea arata ca exista un sistem foarte bine pus la punct, dincolo de partide, având ca scop perpetuarea unor privilegii cu nimic meritate sau justificate. Cititorii nostri, cu adevarat ingrijorati de soarta tarii, adauga comentarii pertinente si responsabile la editorialele ce se publica in ziare, cautând si solutii. Multi vad mai mult decât oportuna intinerirea clasei politice. S-a mai intinerit, dar ce folos? Tinerii au dovedit aceleasi metehne. Mi se pare o performanta sinistra sa primesti sume enorme pentru participarea in comisii de privatizare a unor obiective care n-au fost privatizate. Sa fii finul unui inalt om de stat, detinând in acelasi timp functii importante in parlament, si sa primesti pentru o privatizare-fantoma echivalentul a vreo 50 de pensii medii mi se pare un act criminal. Ca si recenta initiativa a primului-ministru de a mari indemnizatiile demnitarilor; desi aceasta propunere are si un rol pozitiv. Acela al recunoasterii ca pentru demnitati inalte candideaza doar acea categorie de oameni care sunt dispusi sa-si vânda constiinta si ipotetica pricepere, nu sa fie interesati de problemele natiunii.
Am constatat la tinerii politicieni care se prezinta in diverse emisiuni televizate o violenta in limbaj menita sa acopere lipsa de idei si o agresivitate uneori jignitoare, ceea ce ne face sa credem ca inca n-am cautat tinerii valorosi acolo unde trebuie. Un singur tânar politician mi s-a parut serios, echilibrat si profesionist.
Unii cititori reclama absenta oamenilor de valoare din politica. Dar ce intelegem prin valoare politica. O astfel de valoare cere alte calitati decât cele pe care consideram ca trebuie sa le aiba o valoare asa cum este inteles acest termen in sens general. Adevarul este ca nu avem politicieni de valoare, chiar daca unii dintre ei sunt valori in domeniul lor particular de activitate.
Alti cititori acuza intelectualii ca nu se implica in politica. Dar majoritatea politicienilor de rang inalt sunt absolventi de facultati si chiar de „Stefan Gheorghiu“. Ne intrebam, ce invatamânt am avut de a fost capabil sa produca atâtea pseudovalori? Intelectualii autentici se implica in politica in maniera specifica intelectualilor; avem multe reviste serioase care trateaza probleme de natura politica si multi intelectuali care fac comentarii pertinente in presa de diferite categorii. Din pacate, influenta lor asupra oamenilor politici este practic nula; ceea ce este explicabil fiindca ei fac greseala sa scrie pentru oameni inteligenti.
Unul dintre cititori exprima o opinie care m-a naucit putin. El spune ca mentalitatea mioritica determina raspunsul clasic al celor banuiti de ilegalitati: „Ce, mai draga, tu daca ai fi in locul meu n-ai face la fel?“. Asta inseamna sa reactivam o veche insulta nationala ca poporul nostru se trage din pungasii Romei exilati aici si ca, ereditar, am mostenit aceleasi metehne. Pe strada mea, in cartierul meu, toti oamenii pleaca dimineata la serviciu si se intorc seara. Fetele care vând prin magazine, zarzavagiii din micuta piata improvizata muncesc din greu. Sunt oameni cinstiti si nu politicieni. De aceea ii stimez si ii iubesc. Concluzia logica; nu toti românii sunt necinstiti, ci clasa politica e formata din oameni apartinând unei categorii discutabile. De aceea au uitat ca au ajuns unde sunt pe spinarea oamenilor cinstiti si se cred semizei.
Cazul orasului Giurgiu ne ofera o lectie cu multiple valente si cu concluzii de care trebuie sa tinem seama.
Primaria orasului Giurgiu isi asigura 80% din venituri din taxe. N-a dezvoltat nici un proiect european de amploare; normal, caci aceasta ar cere inteligenta, profesionalism, onestitate si grija fata de cetatean. E mult mai simplu sa pui biruri pe oameni. Situatii de acest tip sunt mult mai multe; cea din Giurgiu a ajuns publica datorita protestelor oamenilor. De aici concluzia; in fata abuzurilor sau a cretinitatii autoritatilor, protestul democratic, pasnic este singura arma eficace. Cetatenii trebuie sa lupte pentru respectarea drepturilor lor. In al doilea rând, cazul Giurgiu arata ca incompetenta si nesimtirea administrativa sunt uniform distribuite la toate nivelurile. Descentralizarea administrativa, necesara de altfel, se manifesta la noi prin descentralizarea incompetentei. Inlocuirea actualei impartiri administrative pe judete cu o impartire pe regiuni mari ar fi binevenita; s-ar micsora astfel numarul de organisme de conducere administrativa, iar proiectele mari ar scapa de constrângerile intereselor particulare ale judetelor.
Se cuvine, in incheiere, sa spunem ca aderarea la UE si-a aratat utilitatea; necesitatea de a ne alinia la legile europene va diminua sfera abuzurilor. Noi singuri n-am fost in stare s-o facem.
