Pe vremuri, fotbalistilor din marea echipa a Craiovei li se opreau in vama scurtele din piele, casetofoanele si blugii, pâna trecea meciul cu Dinamo. Daca erau cuminti isi puteau recupera bruma de marfa adusa din Occident, daca nu, mai vedeau ei… Astazi e democratie, asa ca granzii vin cu arbitrii dupa ei, cu ziaristii si, uneori, iti mai umbla si la niscaiva jucatori.
Fluierasii pe care Adrian Porumboiu ii numea „corpul de balet“, dar asta pe timpul in care Vasluiul nu era ajutat peste tot, ca azi, ei, fluierasii, te fura si-ti zic rânjind ca au avut „acoperire regulamentara“. La Craiova, Steaua l-a pierdut pe Oprita, dar l-a recuperat pe Augustus, baiatul tatei. Care tata ne va spune, probabil, ca meciul a fost greu, ca era frig, ca presiunea exercitata de fanii Craiovei era mare si ca, la urma-urmei, numai tata de arbitru sa nu fii. Norocul Craiovei a fost ca meciul dureaza 90 si ceva de minute, altfel, la cât curaj prinsese Augustus, jucatorii olteni riscau sa mai vada vreo nazbâtie a acestuia.
La Târgu Jiu, Dinamo a venit fara Claudiu Niculescu, dar l-a avut pe Balaj. E acelasi Balaj care a furat cândva pe Universitatea in „Stefan cel Mare“, neacordând un penalti si evitând sa-l elimine ulterior pe Barcauan, care se transformase intre timp in „câine“. De data asta, Balaj a iertat pe Dinamo de vreo doua lovituri de pedeapsa. Mai mult, la cel de-al doilea penalti care se impunea, in startul reprizei secunde, la Vintilescu, pe lânga punctul cu var, Balaj trebuia sa arate si cartonasul rosu. Uite ca n-a dat nici una, nici alta. Nu i-a fost frica de cele 9.000 de suflete inflacarate din tribuna gorjeana, fiindca-n parcare asteptau vreo patru taburi. Basca si câteva sute de jandarmi. Cine zicea ca Dinamo nu mai e echipa Internelor?
