De zile in sir, afara e ceata. O ceata groasa si confuza care face ca totul sa aiba ceva spectral. Ai putea crede ca un incendiu urias si invizibil a umplut orasul de fum.
Meteorologii ne-au explicat ca datoram aceste zile si nopti de decembrie cu ceata densa unui paradox. Si anume faptului ca la munte aerul e acum mai cald decât ar fi firesc sa fie in aceasta perioada.
Dar ceea ce e „paradox explicabil“ in meteorologie a devenit, printr-o bizara coincidenta, spectacol halucinant in politica; toata saptamâna trecuta a plutit peste evenimente o ceata sâcâitoare, care a pus serios la incercare nervii românilor.
Când s-au retras de la guvernare conservatorii d-lui Voiculescu, am inclinat sa consider decizia lor un gest cam neinspirat si politicianist; gestul unui partid minor care se baga in seama in speranta ca astfel va fi bagat in seama si de alegatori. Dar, ulterior, a trebuit sa constat ca pasul inapoi facut de conservatori a avut, calculat sau nu, efectul unui revelator. A scos in evidenta „anti-politica“ practicata de actuala coalitie guvernamentala.
O saptamâna intreaga, am asistat la o comedie stereotipa, in care actorii nu se hotarau sa iasa din scena si reluau aceleasi monologuri. Toti se certau si fiecare se auzea doar pe sine. Alianta dintre liberali si democrati n-a ajuns, de fapt, nici acum, in mod oficial, la divort, dar si liberalii si democratii se comporta de parca ar fi preocupati doar de „partaj“. Ceea ce, la urma urmei, e, poate, chiar adevarat. Deoarece mariajul portocaliu n-a revenit, cu siguranta, la sentimente mai „casnice“ dupa nominalizarea lui Vosganian la Ministerul Economiei si Comertului. Doar ca târguielile nesfârsite au intrat intr-o zona de nebeligeranta la vedere.
Oricum, impresia produsa de aceasta „ceata politica“ a ramas negativa, ca sa nu zic mai rau. Banuiesc cam ce gândesc multi români acum când li se aminteste cum a fost botezata alianta dintre liberali si democrati. Halal „Dreptate“! Halal „Adevar“!, isi vor fi zicând ei.
Sansa de care beneficiaza, deocamdata, liberalii si democratii e ca nu exista o Opozitie adevarata, intrucât PSD isi continua, cu o liniste suspecta, pentru care doar frica de DNA ar putea fi o explicatie, starea de soc de dupa palma primita la alegerile din 2004.
Asta ii ajuta pe membrii gruparii Stolojan sa vrea sa-si transforme in partid o „platforma“ in care exista o singura idee, rasturnarea lui Tariceanu. Si tot asta ar putea lamuri si altele.
In mod normal, pregatirea Congresului PSD, desfasurat ieri, ar fi trebuit sa clarifice o problema de principiu. Si anume daca PSD poate sa reprezinte, cu adevarat, nu doar ca trâmbita electorala, social-democratia in România. De o asemenea clarificare depinzând, in fond, si sansa PSD de a constitui in momentul de fata o alternativa politica. Or, o asemenea dezbatere n-a avut loc! Ea n-a fost nici macar schitata. Tot ce am auzit de-a lungul saptamânii trecute au fost niste monologuri ale candidatilor la sefia partidului.
Pâna la urma, ceata din dreapta scenei politice s-a amestecat cu ceata din stânga acestei scene pentru a arunca total „in ceata“ problemele reale ale României si pentru a spori falia care separa in acest moment „România oficiala“ de „România reala“.
