Curat ghinion ca in intâlnirea cu Poli Timisoara nu am putut conta pe nici un fundas central de meserie si am fost nevoiti sa privim cum Stoica se dadea de ceasul mortii sa gaseasca vreun jucator capabil sa se apropie de valoarea lui Dorel, Mitchell si Gargalie. Dureros, nu? Mai ales pentru o echipa cu pretentii europene, cu „posturile acoperite“, cum spunea in vara Adrian Mititelu. Uite ca sunt si lucruri neprevazute, iar socotelile au dat cu virgula si vor da cu radical daca in iarna nu se vor face si investitii serioase.
Este vinovat Mititelu de asta? Si da, si nu. Da, pentru ca trebuia sa-si ia toate masurile de precautie atunci când a vazut ca Madalin Ciuca sau Catalin Craciunescu nu scapa de necazuri, nu sa incerce sa transforme „canguri“, precum Heath sau Maguire, in „lei“ veritabili. Nu de alta, dar ne-am saturat sa tot vedem experimente gen Ryan Lee Clarke si sa-i poreclim „Micul Kaka“, când ei fac umbra gazonului degeaba. Si exemplele pot continua, pentru ca au sarit multi gardul. Pe de alta parte, Mititelu nu avea de unde sa viseze ca se „rup“ toti fundasii centrali si nu are inlocuitori, deci putem sa-i spunem ca a fost o intâmplare nefericita.
Dureros este insa ca suporterii au ajuns sa plânga dupa un jucator ca Gargalie, care pâna anul trecut juca fotbal pe maidanele diviziei C si nu-l remarcau decât familia si prietenii, iar acum e titular la Universitatea. Sa fi crescut Gargalie intr-un an cât altii in zece? Nu cred asta nici daca imi da cineva cu ciocanul in degete si nici nu visez vreodata ca Gargalie va „rage“ ca un „leu“, ci va face „miau“ pâna la final. Cred insa ca aducerea jucatorului de la Minerul Mehedinti a fost doar pentru a completa lotul Stiintei si doar sansa a facut ca Gargalie sa paseasca titular pe teren si sa-l plânga lumea ca pe nea Petrica Deselnicu si alti monstri sacri ai fotbalului craiovean atunci când lipseste din „peisaj“. Mi se pare mie sau am saracit valoric? Eu cred ca am ajuns sa chibzuim fiecare Gargalie din echipa, precum un muncitor cu minimum pe economie, care spera sa-i ajunga leutul câstigat cu sudoare si pentru pâinea de mâine, ca de friptura nu se poate pune problema.
