O parte considerabila a electoratului activ din România (numai 10-11 milioane de persoane voteaza in mod constant in tara noastra din aproape 18 milioane cu drept de vot) a construit in timp urmatorul rationament:
• România are resurse si bogatii;
• Clica lui Ceausescu si-a batut joc de oameni si a fost inlocuita de o Revolutie (varianta: lovitura de stat);
• Au venit la putere fostii securisti, informatori si activisti care au furat resursele tarii, imbogatindu-se;
• Daca ii inlaturam pe securisti, informatori si activistii fostului partid comunist dispar furturile si coruptia, iar rezultatele cresterii economice se vor vedea in nivelul nostru de trai.
Sa luam fiecare parte a rationamentului.
România are resurse si bogatii. Partial adevarat. Avem ceva petrol, avem un pamânt bun pentru agricultura, resursele naturale de apa sunt relativ indestulatoare, mai avem ceva minerale si carbune. E drept ca extragem tot atâta titei ca si in 1930 (vreo opt milioane de tone pe an) la o tehnologie mai avansata cu un secol. E drept ca avem jumatate din padurile pe care le aveam in 1938. E drept ca productivitatea muncii pe terenurile noastre agricole este de cinci ori mai mica decât media europeana. E drept ca sistemele de irigatii au fost totdeauna subdezvoltate, iar in ultimii 16 ani le-am distrus si pe cele care se construisera. E drept ca resursele minerale sunt pe sfârsite si ne batem joc de ele utilizând o tehnologie care a fost eliminata si din Africa. Totusi, nu resursele naturale sunt marea bogatie a tarii. Marea bogatie sunt oamenii. Cei mai batrâiori o stim foarte bine. A fost suficient un mic aer prospat, de deschidere si normalizare de prin 1965, ca România sa aiba pentru zece ani la rând cel mai ridicat nivel de dezvoltare din lume dupa Japonia. Sute de fabrici apareau anual prin toate judetele tarii. Sute de mii de români munceau in Germania, Israel, Libia, Irak, Iran, Siria, Maroc, Algeria, Rusia ca profesori, medici, agronomi, constructori, petrolisti, consultanti. Sute de mii de apartamente se construiau anual. Zeci de mii de automobile apareau pe soselele proaspat asfaltate. Zeci de hoteluri, cladiri de birouri, spitale, scoli, crese, gradinite se ridicau ca din pamânt in cartiere noi de locuinte. Si asta intr-o vreme in care Uniunea Sovietica si Pactul de la Varsovia nu stiau cum sa rezolve razboiul fratricid chino-vietnamez, când CAER era in criza, somajul in Piata Comuna ajunsese la 18%, iar inflatia in America la 20% pe an, ungurii, cehii si polonezii veneau la Oradea sa cumpere haine, salam si cafea. Si a venit perioada 1977-2000: 23 de ani de declin, declin, declin, in care ajunsesem sa ne vindem si copiii cu zece mii de dolari bucata, nu atât din saracie (putini au murit cu adevarat de saracie), cât din pierderea oricarei busole morale. Oamenii care au facut minuni in anii 1965-1975 au devenit de nerecunoscut in anii 1977-2000. Aceiasi oameni. Aceeasi tara. Acelasi relief. Dar doua comportamente diferite.
Clica lui Ceausescu si-a batut joc de oameni. Pare ceva foarte simplu si acceptat de toata lumea. Dar cum nimeni nu a facut istoria comunismului in România, nici macar nu ghicim ce imensa irosire de forte si resurse, ce uriasa coruptie si ce de necrezut stupiditate a fost regimul comunist din România. Când vom face procesul comunismului multi dintre noi vor spune ca se exagereaza. Nu se va exagera.
Au venit la putere fostii securisti, informatori si activisti care au furat resursele tarii, imbogatindu-se. E greu sa spui ca nu e asa. Desi nu este. Sunt fosti securisti care traiesc dintr-o pensie de trei milioane, ca orice pensionar obisnuit. Sunt fosti informatori care au si acum cosmaruri, la amintirea umilintelor la care au fost supusi. Sunt fosti activisti care – dezgustati de viata politica – s-au facut mici intreprinzatori, functionari, ziaristi, avocati si nu toti au vile sau masini de lux. Dar printre cei mai vizibili in acesti ultimi 16 ani au fost intr-adevar securisti, informatori, activisti. Când câte unul apare deodata in prim-planul vietii publice aproape cu certitudine a incasat ceva bani de la stat pe câte un contract dubios sau a cumparat cu cinci lei de la stat ceva ce facea un milion. Dupa ce ca au bube in cap, se mai dau si mari in realizarile lor indoielnice. Cu acesti oameni au venit in contact cancelariile straine, investitorii privati din lume si ziaristii de la presa occidentala. Si dupa chipul si asemanarea lor ne-au judecat.
Daca ii inlaturam pe securisti, informatori si activistii fostului partid comunist dispar furturile si coruptia, iar rezultatele cresterii economice se vor vedea in nivelul nostru de trai. S-ar putea sa fie adevarat. Dar degeaba publicam listele fostilor ofiteri de securitate in Monitorul Oficial daca vama, politia, fiscul si justitia ramân foarte sensibile la plicurile noastre. Degeaba ii deconspiram pe politicieni, sportivi, preoti, ziaristi daca achizitiile publice se fac prin aranjamente discrete, la ceas de seara, in restaurante luxoase. Degeaba ii interzicem lui Iliescu sa mai ocupe zece ani functii publice daca politia face flagrantul, Parchetul ancheteaza si judecatorul elibereaza.
Toate propozitiile rationamentului sunt adevarate. Dar ceva nu e adevarat in acest rationament.
