6.2 C
Craiova
sâmbătă, 20 aprilie, 2024

Cânta, tigane…

As vrea sa va spun povestea scurta a unui popor trist. E un popor cu multe femei frumoase prin sângele carora curge arta dansului si a muzicii. Vestitul flamenco s-a zamislit in coapsele dansatorilor acestui popor.


Este o semintie nascuta sub zodia nenorocului, fiind persecutata secole de-a rândul in intreaga Europa crestina. In unele tari comuniste era o politica de stat sterilizarea fortata a femeilor nascute sub aceasta stea nenorocoasa. In lagarele naziste ei se numarau printre subiectii predilecti ai purificarii rasiale. Vreme de cinci secole s-au tinut pe pamântul Valahiei târguri de sclavi, in care erau vândute talentele barbatilor acestei natii. De la inceputurile istoriei lor in spatiul european, copiii le-au fost rapiti, femeile siluite, iar barbatii condamnati la muncile cele mai umile. Cele cinci secole de prigonire si lipsuri i-au inrait, transformându-i astazi in cea mai indezirabila etnie din Uniunea Europeana. Raul a nascut rau in mijlocul familiilor lor, astazi neincrederea si ura punând in mâna tinerilor uneltele jafului si ale hotiei. Ieri erau marfuri de soi la târgurile de robi, astazi libertatea le-a adus oprobriul public si marginalizarea. Acesti barbati si aceste femei cu pielea intunecata ne urasc pe noi, urmasii stapânilor ce i-au biciuit, ne urasc pe noi, cei care ne ferim copiii din calea copiilor lor.


Urmasii robilor Europei de ieri cuceresc Europa de astazi. Caci talentul barbatilor vândut prin târguri pe opt parale a crescut, nutrit fiind de durerea si umilintele indurate. Fascinanta poveste a cuceririi Europei de catre sclavii ei de ieri se spune prin intermediul notelor muzicale. Note libere de strânsoarea teoriei marilor scoli de muzica din batrânul continent. Note nascute din bulgarele de lumina ce a supravietuit in inima acestor oameni. Acesti oameni a caror muzica este astazi degustata si laudata in toate ungherele vechii lumi care nu i-a acceptat si inca nu ii accepta. Misterioasa zeita a muzicii ne uimeste inca o data prin vraja ei, daruind celui mai hulit popor cea mai frumoasa melodie: melodia muzicii tiganesti.


Salbaticia trista si ruperea ritmata din viorile si vocile tiganilor au atins inimile fostilor lor stapâni si asupritori. In secolele trecute, pe buzele multor figuri alese ale curtilor europene a rasunat indemnul „Cânta, tigane!“. Franz Liszt si Johannes Brahms s-au lasat influentati de nebunia libertatii cântului tiganesc. Legenda chitarei lui Django Reinhardt rasuna inca in lumea jazzului modern. Frumusetea aproape dureroasa din „Ederlezi“ i-a facut pe francezi, la Cannes, sa se incline in fata lui Emir Kusturica. Violonisti celebri precum Nigel Kennedy sau Lajko Felix isi pun talentul in slujba melodiei tiganesti. Intreaga muzica a Balcanilor este imbibata de serpuirile arcusului de lautar. Ţiganii din Clejani, formând faimosul Taraf al Haiducilor, incing cu viorile lor sali de concert vestite. Când tiganul cânta, vechiul rob devine un admirat stapân, ingenunchind prin puterea muzicii sale un continent intreg. El, cel alungat, el, cel nedorit…


Uneori este bine sa invatam sa vedem partea plina a paharului. Potentialitatea perfectiunii salasluieste in fiecare dintre noi, indiferent de criteriile rasei sau ale inzestrarilor naturale, indiferent de cât de adânca ne este caderea. Si, in ciuda tuturor faptelor, sa nu uitam ca in miezul adânc al oricarui om poti gasi acel bulgare fertil din care va rasari frumosul.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

3 COMENTARII