In cotidianul Ziua, de joi, 9 februarie, unul dintre putinele ziare care se mai bat pentru respectarea statului de drept in România dominata de asa-zisa lupta impotriva coruptiei, o formula care acopera razbunarea politica de cea mai joasa speta, prestigiosul analist Serban Orescu scrie urmatoarele:
„Pâna una-alta, a fost creata un fel de stare exceptionala – in disproportie cu asteptarile unei populatii obosite; ea doreste, desigur, respectarea legilor, dar nu o «revolutie culturala» (dupa modelul mai mult sau mai putin chinez), in care «homo homini lupus» – mai toti se lupta cu toti ceilalti…“
Domnia sa se refera la gravele incalcari ale statului de drept de Departamentul National Anticoruptie in numele transpunerii in viata a exigentelor Uniunii Europene.
As adauga insa un lucru mult mai grav: eludarea parlamentului de guvern. Practica ordonantelor de urgenta a luat forme aberante. Asta dupa ce Alianta D.A. ne-a pisat, in campania electorala, cu denuntarea acestei practici antidemocratice de catre PSD. Mai nou, s-a ivit la orizont si a inflorit alta practica inacceptabila: asumarea raspunderii pentru pachete legislative.
Domenii cruciale ale vietii – Justitie, Sanatate – sunt reglementate prin practica aberanta a asumarii raspunderii. Dupa pachetul de legi a caror prostie a fost recunoscuta de Monica Macovei prin cererea de asumare a raspunderii pentru 160 de amendamente, Parlamentul României va fi pus, luni, in fata unei premiere in istoria tarii: votarea, fara dezbatere, cu ochii inchisi, a celor 17 legi ale Sanatatii. Nici Alexandru Ioan Cuza, nici maresalul Antonescu, nici Nicolae Ceausescu nu si-au permis o asemenea aberatie: impunerea prin santajul alegerilor anticipate a 17 legi care urmeaza sa rastoarne cu fundu-n sus domeniul atât de gingas al Sanatatii.
Serban Orescu a lucrat ani in sir la Europa Libera. Solida sa experienta democratica l-a facut sa tresara in fata ascensiunii fara precendent a bolsevismului promovat pe scara larga in România de azi, in numele luptei impotriva coruptiei. Adaugând comentariului Domniei sale si trântirea ordonantei de urgenta la Senat, a ordonantei prin care DNA devenea un fel de Tribunal al Poporului, putem spune ca statul de drept n-a murit. Mai zvâcneste inca.
In asteptarea loviturii fatale.
