Raul la PNL e mai vechi. Format din mai multe nuclee, care inca se identifica dupa numele gruparii din care provin (aperisti, pacisti, ufedisti etc.), partidul a trecut printr-un congres in iarna care l-a dat ca lider pe Calin Popescu Tariceanu. Au fost si destule tinte ratate. In primul rând procedura de vot „pe lista“ a facut ca la vârf sa apara oameni fara nici un fel de suprafata si fara autoritate in partid. Au patruns la vârf doar pentru ca se aflau pe „lista Tariceanu“. Procedeul – sub aparenta asigurarii unei coeziuni superioare conducerii – l-a slabit. A lasat pe dinafara lideri influenti, a pus dubiu asupra noii conduceri. I-a slabit legitimitatea. A fost o prostie care a dat o conducere cu putina trecere in partid. A rezultat o uniune personala in jurul primului-ministru. Tariceanu oricum ar fi iesit seful partidului, era cel mai bine vazut printre liberali si era seful guvernului. PNL nu isi putea permite o desistare. Anturajul, alti lideri, speriati ca isi pierd pozitiile la congres, au impins spre acest joc al „votului pe lista“ care a golit congresul de continut si a lasat problemele, de fapt, nerezolvate. Or, problemele au invadat PNL-ul. Cadrele, liderii, o data votati la gramada, nu au considerat ca au vreo obligatie. Când sunt la putere partidele se topesc in administratie. Viata de partid se estompeaza, dispare. Asa a patit si PNL. In plus, PNL are dezavantajul ca e perceput ca principalul partid al Coalitiei. Trage toate ponoasele de imagine din asta. Popularitatea sa scade. PNTCD a patit la fel. Peste toate astea, anul 2005 a fost dens in evenimente care cereau solidaritate in ADA, la guvern, in partid. Si solidaritatea nu s-a manifestat. S-a intâmplat contrariul. PNL, Tariceanu s-au trezit supusi unor atacuri concentrice. Intâi din partea PSD, ceea ce e firesc si benefic pentru un partid aflat la putere sa fie atacat de Opozitie. Dar s-a trezit atacat dur, continuu, de Traian Basescu, ceea ce e nefiresc si mai ales daunator politic. Asta a creat cele mai multe din tensiunile din ADA.
Ce jocuri se fac totusi acum? Basescu doreste sa il inlature pe Tariceanu? Pe cine se bazeaza? Pe Stolojan, Musca, Boureanu, Stoica. Fiecare cu motivul lui are interes sa aduca alt lider in fruntea PNL. Dar mai este si factiunea in care cel mai vocal este Orban. Cine confunda criticile lui Orban cu ale lui Boureanu greseste. Primii doresc o apropiere de Basescu. Adversarii lor zic chiar „subordonarea partidului fata de Basescu“. Actiunile factiunii lui Orban sunt de sens contrar. Protesteaza exact impotriva tendintei grupului Stolojan&Musca. Orban critica faptul ca PNL nu riposteaza la atacurile venite de la Cotroceni. Cere rediscutarea protocolului si un candidat propriu la presedintie in 2009. Aparitia lui Stolojan in vara la PNL a provocat o reactie de aparare la liberali impotriva „amestecului lui Basescu“. Stolojan, Musca si ceilalti au fost perceputi ca vor „sa distruga partidul“, aducându-l sub controlul Cotrocenilor. Sub pretextul fuziunii, al alegerilor anticipate, al demisiei… etc. In spate se vede umbra lui Patriciu, care controleaza parlamentari si lideri liberali. Mai putini decât s-ar crede, totusi. Atuurile lui sunt banii, dar mai ales prietenia veche cu premierul.
Intre aceste factiuni, moderatul Tariceanu trebuie sa gaseasca raspunsuri exacte. Si are probleme multe, complicate si mai ales urgente. Integrarea, sindicatele, iarna, bugetul etc. Si toate astea pe un front in care nu are spatele asigurat. Daca Basescu nu a reusit printr-un atac frontal, incearca acum sa dezbine din interior PNL? Spera oare sa impuna o conducere mai simpatica pentru el? Sau sa rupa o factiune si sa o lipeasca la PD, partidul prezidential? Poate nu se vede ca ruperea PNL sau esecul lui nu va duce neaparat la cresterea PD si a sa. Ii va trage in jos. Criza de acum de la liberali arata o reactie prompta. Agonia liberalilor e o poveste. PNL e in stare sa se regrupeze, sa se critice aspru, dar sa iasa cu o solutie. Deocamdata nu o are, lucrurile nu sunt clare. Daca tin totul la nivelul dezbaterii, tot e bine. Daca vor lucra unii contra altora, va fi rau. Ii asteapta opozitia, chiar destramarea si alte fericiri ale carierei politice.
