Congresul PSD de saptamina asta se desfasoara pentru PSD in conditii dificile si, oricum, neasteptate. Cine se astepta, citind sondajele cunoscind resursele enorme pe care le-a alocat pentru campanie si controlul impus mass-media, ca va trece in opozitie? Mai nimeni. Nastase a pierdut cursa pentru Cotroceni, Basescu a impus un guvern de coalitie centru-dreapta, rasturnind vechile aliante ale PSD, cu UDMR si PUR. De atunci a izbucnit criza in partid, liderii lui nu s-au acomodat deloc cu noua situatie. Fostilor ministri, nimerind in parlament, fara jucaria lor guvernamentala, nu le-a venit deloc bine. Au izbucnit, fireste, scandalurile de presa, dar si polemicile intre lideri, grupuri. Au aparut imediat disensiuni. Intoarcerea lui Iliescu la partid a turnat gaz peste foc. PSD avea un presedinte, Nastase, dar el pierduse si guvernul, si presedintia in citeva zile. Totusi, daca Iliescu nu ar fi revendicat pozitia nr.1, lucrurile ar fi mers mai neted. Nastase si-ar fi facut o autocritica si lucrurile s-ar fi incheiat aici. Raminea sef. PSD ar fi trecut in liniste in opozitie, sperind in revansa, cu sau fara alegeri anticipate.
PSD nu poate renunta la Iliescu, pentru ca zestrea de voturi, 15-20%, o aduce el singur. Nastase nu aduce nimic, nu are propriul lui electorat. Asa incit pretentia lui Iliescu la sefie a fost acceptata de aproape toata lumea in PSD. Nastase si-a facut si multi dusmani cit a fost prim-ministru prin stilul dictatorial. El a calcat pe nervi si interese multi dintre baronii partidului, incepind cu Miron Mitrea si Dan Ioan Popescu.
Nastase vine dupa o infringere in cursa pentru Cotroceni, a pierdut si postul de premier. Cu asemenea palmares, destui au sarit sa ii ia capul. Nemultumirea pierderii puterii a alimentat multe acuzatii. PSD parea ca se destrama. Diferite pozitii luate in public de unul si de altul au impins in ianuarie – februarie partidul aici. Sursa crizei: si Nastase voia sefia. Intre timp, o data ce a fost clar ca Iliescu este personajul cel mai puternic din partid, Nastase si-a ponderat ambitiile. Un compromis a intervenit si PSD se apropie de un congres negociat in culise. Va fi destula liniste, chiar daca nu vor lipsi discursurile critice.
Este un congres conservator. Isi propune tinte foarte limitate. Principala tinta este sa impiedice sciziunea intre principalele grupuri, lideri, „aripi“. Pretul este refuzul reformei, al schimbarii interne. Este un pas inapoi, temator, care nu priveste spre 2007/8/9. Multe sint lasate pentru viitorul congres din 2007. Cine va candida pentru PSD la presedintie in 2009? Iliescu? In nici un caz. Pe cine va pregati/lansa partidul? Pe Nastase, perdantul din 2004? Pe Geoana? Va face el uitat esecul de la Primaria Bucuresti? Pe Rus, care nu isi mai gaseste loc in partid? Deocamdata, lupta dintre reformatori si conservatori nu mai are nici un sens. Intre Iliescu si Nastase s-a facut pace. Unul va fi presedinte, celalalt presedinte executiv. Orice alta formula ar arunca partidul in aer. Ar repeta cazul Roman din 1992, si Melescanu din 1997. Daca intre Iliescu si Nastase s-a ajuns la un compromis, e greu de crezut ca alti lideri vor indrazni sa iasa din front pentru a-si afirma propriile ambitii. Oricum, nu ar avea succes. Doua treimi din filiale il sustin pe Iliescu, o treime pe Nastase. Alte voci nu mai au loc. Daca ar iesi la rampa si-ar compromite candidatura la organele de conducere care se vor vota la congres.
Baronii locali, dinozaurii partidului, sint din nou pe pozitii. Asta inseamna ca jocurile sint facute pentru a da cistig de cauza altora decit reformatorilor. Amatorii de schimbare au de asteptat macar pina in 2007. Atunci, glasul lor se va face auzit, pentru ca se vor apropia trei rinduri de alegeri, europene, parlamentare, prezidentiale, si PSD nu se va putea prezenta cu un partid de anii ’90 ai secolului trecut. Asta bineinteles daca va dori sa aiba cea mai mica sansa. Ar deveni un partid de 10-15% si detinerea puterii va fi un capitol frumos din trecut. PSD este in 2005 un partid in stand by.
