Dezbaterile actuale din Partidul Social Democrat preocupa mai multi oameni decit guvernarea prin coalitia giratorie a celor patru partide, unele de stinga, altele de dreapta, altele de nicaieri. Monitorizarile mediatice arata ca, in afara napoleonismelor lui Traian Basescu, nimic nu intereseaza mai mult ziaristii decit modificarile social-democratilor. Chiar si introducerea cotei unice de 16 %, care in mod normal ar fi putut sa tina agenda mass-media saptamini la rind, nu a fost atit de mediatizata ca proiectele, ideile, criticile si autocriticile emise la nivel central si local de liderii social-democrati. Exista un temei istoric pentru aceasta atentie.
Desi in documentele oficiale scrie altfel, Partidul Social Democrat nu s-a nascut la Revolutie, prin generatie spontanee. Cea mai mare parte din actuala conducere centrala si locala a facut parte din Partidul Comunist Român. Cei mai multi dintre conducatorii social-democrati de astazi pot fi incadrati sub denumirea de generatia ’68.
Generatiile nascute pina prin 1960 au trait cu intensitate momentul 1968, cind Nicolae Ceausescu s-a opus invaziei Cehoslovaciei in numele solidaritatii de lagar socialist si a apelat la popor pentru a-l sprijini in lupta sa impotriva dictatului Moscovei. In acel an, chiar fosti detinuti politici, ca venerabilul liberal Alexandru Paleologu, au devenit membri ai Partidului Comunist. In 1968 oamenii credeau ca Nicolae Ceausescu este sincer si ca va urma o perioada de deschidere si de repozitionare a României.
In acea vreme, multi sperau ca România sa iasa din Pactul de la Varsovia si sa se declare neutra, sa iasa din CAER si sa se reintegreze in lumea civilizata, sa permita libertatea calatoriilor, a opiniilor si a asocierii politice. Eram adolescent, dar nu pot uita ca se vorbea in Bucuresti de formarea unor partide politice, de aparitia unor reviste private si de libertatea de a calatori oriunde in lume. Unii membri mai vechi ai Partidului Social Democrat (care se unise cu Partidul Comunist din România pentru a forma Partidul Muncitoresc Român) doreau sa separe din nou social-democratii de comunisti.
Ce s-a intimplat mai departe este o vesnica durere nationala. Dominat de o clica corupta si ignoranta, Partidul Comunist Român nu a permis dezbateri interne, nu a permis nici glasnost, nici perestroika si a fost inlaturat de la putere de Revolutia din decembrie 1989. Oamenii care au trait momentul 1968 si au vrut sa faca politica in continuare, oamenii care doreau sa ramina in serviciul publicului
s-au orientat catre diferite partide politice, intre care cel mai mare a fost FSN, apoi FDSN, PDSR si acum Partidul Social Democrat.
Au aparut transformari personale greu de crezut cu numai citiva ani inainte. Generatia care a crezut in tinerete ca economia planificata este mai productiva decit cea de piata, ca autoritarismul este uneori recomandabil, ca partidul unic este mai eficient decit multipartidismul, ca Uniunea Sovietica ne va aduce pacea pe pamint si fericirea universala s-au transformat treptat in adepti ai multipartidismului, democratiei, independentei justitiei, economiei de piata. Oamenii evolueaza si o data cu evolutia lor se schimba si ideile despre ce este bun si rau in societate.
Idealurile difuze ale tinerilor din 1968 au fost indeplinite integral. România este astazi parte din NATO, iar integrarea euroatlantica a fost parafata de presedintele Iliescu si guvernul social-democrat. Românii au astazi portile deschise in Europa, iar ridicarea vizelor Schengen a fost semnata de guvernul social-democrat. România a incheiat toate capitolele de negociere cu Uniunea Europeana sub guvernul social-democrat. Inflatia a scazut, deficitul bugetar nu a fost niciodata mai redus ca acum, iar moneda nationala este in crestere constanta dupa aproape 25 de ani. Proprietatea privata este regula, si nu exceptia. Economia de piata se dovedeste mai eficienta decit economia planificata. Libertatea presei, a optiunii politice si a opiniilor este garantata de Constitutie. Alegerile in România sint corecte, iar acuzele de frauda nu mai sint urmate de represalii ca in vremurile tineretii mele.
Ceea ce parea o utopie in august 1968 s-a realizat abia dupa 35 de ani. Cauza intirzierii istorice care a mincat tineretea unui lung sir de generatii a fost structura interna a Partidului Comunist Român. Costul acestei intirzieri istorice l-am platit cu totii. De aceea e important ce se intimpla astazi in Partidul Social Democrat.
