Trăiască victoria in alegeri a lui Genică Boerică!

Adevăratul ciştigător al alegerilor este Genică Boerică şi cei ca el. Prin votul populaţiei, absolut liber, s-a oficializat corupţia, dreptul de a fura şi subordonarea politică a instituţiilor fundamentale ale statului. Şansele ca Boerică să nu păţească mare lucru au crescut enorm. Căci, aşa cum spune şi şeful partidului intr-una dintre stenograme, oamenii „noştri“ trebuie să ştie că ii iubim şi chiar dacă va trebui să stea departe citeva luni, după aceea ii reprimim.

Rezultatele sint absolut normale şi erau de aşteptat. In timp ce opoziţia a acţionat mai mult după inspiraţie, puterea a lucrat profesionist, avind experienţa ultimilor 50 de ani şi, in plus, experienţa suplimentară a şcolilor moscovite a marelui maestru al combinaţiilor pentru care lucrurile minore, cum ar fi incălcarea Constituţiei, nu au nici o importanţă atunci cind interesele partidului o cer… Iar rezultatele obţinute de uniunea purificată au dovedit cit de strinsă şi fructuoasă este colaborarea dintre Partid şi Securitate.

Acuzaţiile opoziţiei că s-ar fi furat voturi vor fi greu de dovedit; şi, drept să spun, nici nu ştiu ce efecte ar putea avea. De furat s-au furat multe, dar nu acum; s-au furat in cei 50 de ani şi nu voturi. Domnul Iliescu ştie bine acest lucru. S-a furat demnitatea romanului, mindria lui, speranţa lui in mai bine. Şi asta sistematic, prin teroare, prin infometare, printr-un invăţămint in care 25% din timp era consacrat studiului marxism-leninismului. Formarea „omului nou“ de-abia acum s-a realizat plenar. De aceea oamenii au ales „continuitatea“ acelei epoci care a inceput la 23 august 1944. Acum vedem ce genial a fost regizat momentul decembrie ’89; au fost omoriţi doi dintre conducătorii partidului intr-un simulacru judiciar, dar partidul a fost salvat; cu preţul sacrificării citorva nevinovaţi visători, pe care i-am declarat eroi, dar i-am cam uitat.

Puterea a folosit aceeaşi tactică simplă şi eficace ca totdeauna; dacă-i iei omului aproape tot şi apoi ii dai citeva firimituri, ii ciştigi pe dată bunăvoinţă; căci drumul spre inimă trece prin stomac. S-a intimplat la fel ca in bancul acela in care Iţic se plingea rabinului că ii este greu să trăiască in aceeaşi cameră cu soţia şi cu atiţia copii. Rabinul l-a sfătuit să ia in cameră şi capra, şi porcul, şi ciinele. Apoi, după ce a scos din casă animalele unul cite unul, a declarat că se simte, in sfirşit, foarte bine.

Opoziţia ar face bine să nu se mai victimizeze şi să se vaite atita; n-a reuşit să convingă. Nu are oameni care să se impună. E adevărat că nici puterea nu are valori proeminente; dar are disciplină de partid. De fapt, ar trebui să fie fericită, deoarece puterea a riscat făcind nişte promisiuni imposibil de realizat măcar pe sfert. Şi nu opoziţia a pierdut alegerile parlamentare, ci bietul roman. Manipulat ca şi altă dată cu ajutorul televizorului, dar şi al sărăciei. Şi pe care, să fim sinceri, precedenta schimbare nu l-a satisfăcut deloc. Dar a te declara satisfăcut de rezultatele actualei puteri mi se pare un lucru cel puţin ciudat. Dar ce nu e ciudat in zilele noastre?