Suporteri contestatari si contestati

Tot mai multe voci, indeosebi din interiorul clubului, sustin in ultima vreme ca suporterii sint vinovati pentru ceea ce se intimpla la Universitatea Craiova. Antrenorul Badea s-a aratat dezamagit de asistenta redusa de pe „Ion Oblemenco“ si a precizat la reinscaunarea sa ca echipa ar trebui, prin joc si rezultate, sa readuca publicul la stadion. Imediat dupa ce a pierdut un meci insa, tehnicianul oltean nu a mai considerat important glasul multimii, care „striga de multi ani demisia“.

Jucatorii isi afirma cu fiecare ocazie afectiunea fata de culorile alb-albastre si amintesc cit de mult le lipseste caldura publicului, iar la primele admonestari venite din tribuna, incep sa strimbe din nas, spunind ca prefera sa joace in deplasare.

De patron nici nu se mai pune problema, pozitia sa fata de suporterii Universitatii schimbindu-se in functie de interes.

L-am regasit pe Dinel in mijlocul multimii cind se afla in campanie electorala si l-am auzit spunind ca nu stie daca Universitatea are cea mai buna linie de mijloc, dar are, cu siguranta, cea mai tare galerie. Pe parcursul celor doi ani la cirma Stiintei au fost insa si batai cu suporterii, iar mai recent ii invinuieste pe acestia pentru situatia in care a ajuns clubul patronat de el si asupra caruia are deplina putere de decizie.

Cert este ca s-a ajuns la o ruptura intre cei care reprezinta momentan clubul Universitatea, conducatori, antrenori, jucatori, si fani, cei care vor reprezenta si cinta intotdeauna, pe orice stadion si in orice moment, culorile clubului. Ca si printre acestia exista „uscaturi“, care isi schimba surprinzator pozitia, este un fapt demonstrat, din cauza acestui lucru ajungindu-se si la impartirea galeriei din Peluza Sud.

Dar ceea ce trebuie retinut de catre actuala componenta a clubului oltean este ca menirea fanilor nu este numai sa incurajeze cu ochii inchisi, fara sa judece ce se intimpla la club (si s-au intimplat destule), ci si sa ia o pozitie, prin acest lucru demonstrind cit de mult ii preocupa soarta Universitatii. S-ar putea sa fi venit timpul ca nu numai cei care stau in tribune sa fie alaturi de club la bine si la greu, ci sa se mai sensibilizeze si clubul fata de chinul fanilor, care sufera pentru o performanta de mai mult de zece ani, iar suferinta se poate manifesta in diverse forme. Daca tac, protesteaza sau incurajeaza echipa, pe canicula sau in ploaie, acasa sau in deplasare, cei care vin la stadion trebuie respectati in primul rind pentru un lucru: nu sint indiferenti la ce se intimpla. Ei sint suporteri adevarati.