Cu Florica hopa-topa, am intrat in Europa

Va marturisesc cu toata sinceritatea ca, atunci cind domnul Oprisan a declarat ca judetul sau este un judet european, am fost profund indignat de nedreptatea care ni se face. Caci cartierul meu este mai de mult si mult mai mult european.

Mai intii, in cartierul meu traiesc in perfecta armonie cele patru principale rase ale Terrei. Rasa galbena este reprezentata, in special, de pensionari carora anemia si inanitia le-au determinat aceasta culoare a epidermei.

Pieile rosii reprezinta o categorie foarte zglobie, simpatica si imponderabila. Ei isi depun activitatea la restaurantul Bulevard, dar mai ales la crama Luca si la crisma lui nea Gogu.

In multe privinte am depasit chiar Europa; de pilda, la capitolul gropi si gunoaie. Nici nu se putea altfel; doar sintem tara gropilor profunde si a gunoaielor fecunde. Ne straduim cu totii sa producem cit mai multe gunoaie si sa le imprastiem in cele mai diverse locuri. Aceasta actiune are si un profund caracter patriotic caci ne ofera prilejul sa injuram primaria si s-o acuzam de ineficienta; ceea ce nu este prea departe de adevar.

Cu putin timp in urma, atunci cind au fost gerurile acelea cumplite, doi cai au plecat din Romanesti si au ajuns pe cimpia din fata stadionului; auzisera ca deja cartierul nostru este in Europa si doreau sa fie si ei acolo. Au inghetat doua zile pe cimpie, pina cind o vecina miloasa a luat doua paturi din casa si i-a invelit. Au trecut insa doi indivizi, mai europeni decit altii si mai intunecati… la suflet si le-au luat paturile. Astfel, paturile au ajuns curind in Europa, dar caii au ramas tremurind aici.

Tot pe timpul gerului aceluia cumplit, doua dintre catelele comunitare aflate in custodia noastra au nascut. Imediat, mamele au declarat ca micutii catei sint comunitari in sensul ca apartin comunitatii europene. Aflind aceasta, vecina mea cu patura si cu alta vecina au adus zilnic sticle cu apa calda, ca sa nu inghete cateii, si i-au imbracat pe fiecare in niste ciorapi. Nu stiu daca a fost efectul acestui tratament sau probabil (cum ar spune pe nedrept gurile rele) datorita faptului ca ciorapii nu erau spalati, dar catelusii sint acum marisori si latra deja in limba engleza.

Ma intrerup putin din scris deoarece a sunat cineva la usa. E Geta, femeia care imi aduce laptele; sint sigur ca vacile Getei sint vaci europene. Laptaresele noastre dau o nota europeana inedita, simpatica si necesara cartierului nostru. Venind dimineata devreme, cu autobuze antediluviene, femeile acestea dau lapte la tot cartierul.

Unii insa au ales un drum mai direct spre Europa. Este cazul, de pilda, a Georgianei, fata care vindea piine la noi. Era o fata vesela; in plus, aducea de acasa mincare pentru cel mai urit ciine din cartier. De fapt, era catea; i-am spus „Urita“ si asa i-a si ramas numele. (O vecina a chemat special pentru ea hingherii, asa ca Urita a plecat). Georgiana a plecat cu „Pupacila“ in Italia. „Pupacila“ era un baiat care se ocupa cu aprovizionarea magazinului; cum intra in magazin, Georgiana lesina in bratele lui. El o prindea in brate si o pupa constiincios pina isi revenea. Acum sint in Italia. Ea munceste, iar el o pupa; de data asta, italieneste!

Dar cine a intrat cu adevarat si total in Europa, ba chiar si mai departe, e Florica. Florica nu are nici un venit. A fost un timp femeie de serviciu la unul din blocuri, calitate in care i s-a permis sa locuiasca intr-o camera care era in acelasi timp terminalul toboganului de gunoi; dar cum nu are nici un fel de acte, a fost data afara. Acum locuieste intr-un fel de gaura in care cobori pe niste trepte umede. N-are lumina, apa sau caldura; un simulacru de usa se inchide partial. In „camera“, un soi de saltele intinse pe jos si o „soba“ improvizata pe niste caramizi, sub care ard cartoane de ambalaj sau resturi de plastic. Pe „soba“, o oala in care Flori fierbe ce gaseste prin gunoaie sau ce primeste. Fiertura asta o imparte cu Norocel si cu alti ciini care au gasit aici adapost. Daca cineva gaseste un catel mic abandonat, il duce Floricai, care-l primeste. Zimbetul bun al Floricai nu e deloc alterat de lipsa dintilor.

Ma gindesc uneori daca Florica a avut cindva vise, sperante, idealuri…

Chiar daca a avut, s-au dus pe apa simbetei.