Armistitiu de sarbatori

Chiar in ajunul Craciunului, viscolul a transformat Bucurestiul, in cateva ore, intr-un sat mare, paralizand circulatia si obligandu-ne sa devenim, cu totii, pietoni. Cerul a ramas inghetat, in zilele urmatoare, semanand cu un patinoar, dar, slava Domnului, viscolul s-a potolit. Daca ar fi continuat, am fi avut un Craciun luminat doar cu lumanari, cum s-a intamplat in multe locuri din tara. Asa, am scapat. Acum, nu riscam decat sa ne rupem picioarele, daca ne incapatanam sa iesim in oras, in loc sa ascultam acasa colinde care, orice s-ar zice, sunt mai placute decat talk-show-urile cu politicieni. Dar cine a spus ca in Romania te lovesti peste tot de saracie? Pe la marile magazine, cozile au ajuns, in aceste zile, pana in strada. Febra cumparaturilor a sfidat pana si troienele. Ca te si miri: de unde or fi existand, oare, atatia bani? Am aflat ca, anul acesta, s-au importat brazi nu numai din Europa, ci tocmai din Australia.

Sarbatorile le-au impus politicienilor putina discretie. Exceptie au facut dl Basescu si primarii de sectoare care s-au invinuit reciproc, la televizor, de faptul ca, in timpul viscolului, mersul pe jos a devenit principalul mijloc de deplasare in capitala Romaniei. Dar, vorba poetului, „ce-a fost a fost“. Indiferenta, zapada s-a asezat si peste certuri, si peste controversele care au repus pe tapet, la implinirea a patrusprezece ani de post-comunism, clasica dilema: a fost o revolutie in decembrie ’89? sau o lovitura de stat? Ion Iliescu a sustinut mai vehement, parca, decat in alti ani teza „revolutiei“, acuzandu-i pe cei care vorbesc despre „o lovitura de stat“ ca sustin o idee „imorala“. Dupa aceea, s-a retras la Scrovistea.

Despre alegeri nu s-a mai discutat. Unor politicieni, banuiesc, nu le-au prea tihnit sfintele sarbatori din pricina gandului ca urmatoarele colinde de Craciun s-ar putea sa-i gaseasca fara un mandat in buzunar. Cei mai siguri de viitorul lor politic au dus pachete cu biscuiti si portocale pe la caminele de batrani si casele de copii, bineinteles dupa ce au instiintat televiziunile ca au de gand sa fie generosi, in speranta ca marinimia le va aduce voturi, sau ne-au urat, pe sticla, „Craciun fericit“. Cei mai snobi au preferat tari mai calde.

Inainte de a pleca in vacanta, dl Agathon, cunoscut pentru aversiunea sa, de principiu, impotriva informatiilor care defavorizeaza PSD, s-a aratat sceptic in privinta sondajului CURS, potrivit caruia Alianta PNL-PD ar devansa partidul de guvernamant, in orase, la optiuni electorale. Tot inainte de vacanta, primul ministru le-a dezvaluit jurnalistilor ca, in ianuarie, va opera schimbari in guvern si le-a atras atentia celor care, dupa expresia sa, „joaca la doua capete“ sa-si pregateasca bagajele. Avertisment care va fi provocat unor persoane fiori tocmai de sfintele sarbatori! Cui ii convine sa fie dat afara, in plina iarna, din caldura placuta a unui post guvernamental? In rest, a fost liniste. Securea razboiului electoral, inoportuna in atmosfera impusa de sarbatori, a fost ingropata in zapada care acopera si gropile din Bucuresti. Si, deocamdata, e pace. Armistitiu. Istoria s-a retras in culise. Pe scena, se aud numai colinde si platitudini pioase. N-am mai auzit vorbindu-se des pre coruptie, despre „baroni“ sau despre grija parlamentarilor pentru interesele proprii. In loc de injuraturi, aud numai urari de sanatate si „sarbatori fericite“. De parca tranzitia a ajuns sa semene cu o poveste de iarna in care suntem cu totii politicosi si buni, constienti ca viata e scurta si ca e pacat s-o murdarim cu ganduri si vorbe urate. Daca deschizi televizorul, faci aceeasi descoperire. Nici o mitocanie. Pana si prostul gust vrea sa faca impresie buna, cautandu-si un loc decent intre rugaciune si zurgalai.

Fireste, armistitiul nu va dura. Va dura pana la Anul Nou si cateva zile dupa aceea, probabil. Apoi, ne vom intoarce la viata noastra obisnuita.