17.8 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiO zi din viata unui intrat in Europa

O zi din viata unui intrat in Europa

Oficialitatile romane afirma ca intrarea noastra in Europa este aranjata. Seriozitatea si corectitudinea de care a dat dovada actuala putere in cei trei ani ma obliga sa-i dau dreptate. Si sa ma simt deja in Europa. Ceea ce ma face sa vad altfel lucrurile. Gunoaiele si noroaiele care ma intimpina pe drumurile diminetii nu ma mai supara atita; ele vor deveni curind noroaie si gunoaie europene.

Intru in „Magazin gener…“ („al“ final lipseste, dar asta e singura lipsa a magazinului) sa-mi cumpar „penicilina“ zilnica (rosu de Dealu Mare). Desi mic, magazinul este plin tot timpul. Prezenta impunatoare, gratioasa si zimbitoare a doamnei Dana ma face sa ma simt aici in Europa. Mai ales cind o vad (din pacate mai rar) si pe patroana, doamna Paula, rumena si pufoasa ca un papanas, expresie vie si elocventa a calitatii clasei mici si mijlocii in curs de formare, cu toata impotrivirea oficialitatilor.

In cealalta incapere a magazinului se vind mai mult dulciuri; sint multe lucruri dulci acolo, dar cele mai dulci sint fetele care le vind.

Din magazinul de piine izvoraste frumoasa cartierului, Mirela, vinzatoarea cu certe calitati europene. Cu forme generoase, iscata parca dintr-un tablou de Rubens, ea isi ofera cu generozitate si altruism sinii opulenti privirilor obosite ale batrinilor pensionari. Care apoi, sesizind lipsa oricarei reactii fiziologice, se retrag la „Crama Luca“ unde, in fata unui pahar de votca proasta, evoca vremurile tineretii si viata ce a trecut, concluzind, tinind seama de starea in care se afla acum, ca viata este totusi mult mai dura.

Plec apoi la facultate. Ma ingrijoreaza faptul ca studentii se omoara prea mult cu invatatura, depun prea multa pasiune pentru studiu; nu de alta, dar vor ajunge prea extenuati in Canada. Ma gindesc ca intrarea in Europa le va aduce si lor lucruri bune. De pilda, daca pe animale vom fi obligati sa le anesteziem inainte de a le sacrifica, n-ar fi bine ca, inainte de a pica un student la examen sa-i administram un tranchilizant, un calmant? Dar de ce ar invata studentii? Mai ales ca plagiatul are aprobare oficiala! La facultate e liniste, atmosfera placuta. Colegul meu nu s-a intors inca din strainatate. Oricum, o ghicitoare din cartier mi-a prezis ca acesta va fi in curind omorit. Ceea ce nu ma incalzeste prea mult fiindca n-a putut sa-mi spuna daca voi fi condamnat sau nu.

Dar adevarata mea viata europeana este seara, la televizor. Intins in pat, cu telecomanda in mina, traiesc cu daruire si pasiune vietile altora. (La telenovele si manele n-am ajuns inca, dar vremea lor va veni cu siguranta).

Primul film pe care-l urmaresc este un film politist; dar un film de idei, nu unul din acelea de duzina cu batai si impuscaturi. Toata actiunea se desfasoara in scopul gasirii explicatiei unui fapt ciudat; de la fereastra unui bloc cade cadavrul unui om impuscat; dupa citeva secunde, cade si parul (natural) al celui asasinat. O intreaga echipa de specialisti se consacra elucidarii misterului, uzind de cele mai noi mijloace de investigatie si analiza. In final, explicatia este gasita: parul a cazut in urma cadavrului deoarece mortul folosea un preparat pentru intirzierea caderii parului!

Imediat apare o reclama cu lotiunea respectiva; apare si Razvan Theodorescu cu o sticla in mina, pe care si-o varsa in cap, si imediat incepe sa-i creasca barba.

Al doilea film pe care-l aleg este un film de dragoste; cu adevarat tulburator. El o asteapta pe ea. Suna soneria; el deschide usa; ea intra. Mai intii patrund in camera titele; dupa citeva minute apare si gagica. Are un mers lasciv, unduitor, serpuitor, cum numai la Nicolae Vacaroiu am mai vazut. In fine, patrunde si funduletul in camera; se misca incolo si incoace, ca Pruteanu de la un partid la altul.

Gagica nu consimte; atunci el ii ofera cadouri pretioase. La intrebarea ei, „de unde ai atitia bani“, el raspunde ca a fost in audienta la primarul Bacaului. Ea tot nu consimte, spunind ca este o intelectuala, nu o materialista. Atunci el ii ofera o carte, recomandind-o: „E plina de fantezie, are si glume“. Ea citeste titlul, „Revolutie si reforma“, si nu mai poate rezista. Si se pun pe treaba.

As fi vrut sa-i chem pe parlamentari sa vada cum se munceste cu adevarat. Nu cinci minute si apoi pauza. Sau sa dai cartela altcuiva s-o bage in orificiu si s-o descarce. Aici trebuie sa stai cu cartela in mina.

Apoi, nu stiu ce-o apuca pe gagica, si incepu sa umble prin camera; parca era aia cu urna mobila la referendum. Dar tipul patriot si responsabil, umbla dupa ea si-si exercita dreptul la vot. Tipa iar pleca cu urna; tipul dupa ea cu stampila, si-si mai exercita o data dreptul. Si uite asa alergau ca nebunii, ea cu urna si el cu stampila, de ma tacanisem si eu in asa hal incit eram gata sa urmaresc o emisiune dedicata PSD. Dar, pe alt canal, m-a atras prezentarea filmului ce urma: „Contine scene reprobabile si penibile. Limbaj grosolan si de lemn, incita la actiuni necorespunzatoare. Scene de groaza. Exemple negative“. Filmul era romanesc si se chema „Azi in Parlament“. Desi era extrem de palpitant si conform cu prezentarea, am adormit. M-au trezit niste trosnituri infioratoare; se crapa de ziua. Iar zorile ce se iveau cu sfiala si nehotarire erau fara indoiala zori europene. Sau cel putin, asa imi place sa ma mint

Trebuie sa speram si sa avem rabdare.

Lucrul acesta parca mi-l spune si Oblemenco care, de atitia ani, sta cu rabdare pe soclul sau, cu piciorul ridicat, sperind ca intr-o zi va reusi sa loveasca mingea!

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS