Frumoasa tara, pacat ca-i locuita!

„Locul oamenilor de afaceri si al functionarilor guvernamentali, precum si cel al judecatorilor care primesc bani in schimbul favorurilor este in inchisoare“. Mare indrazneala trebuie sa aiba acest ministru britanic Denis MacShane ca sa-si ascuta cu asemenea rostiri capitale prelegeri despre integrarea in UE. Daca ar fi spus-o oriunde in marea gradina a Europei, integritatea obrazului sau fin ar fi fost asigurata. Aici, insa, deja se intrezareste riscul ca la prima vocala rece care aduce atingere vioiului paradis al coruptiei mioritice sa fii amendat cu frinturi de covrigei si saratele, iar daca insisti, poate chiar cu o ploicica de scuipaturi din rindul unu. O declaratie de tipul celei de sus rareori mai preia din importanta pe care si-a dobindit-o in Romania stirea, de pilda, ca se strica vremea. Spectaculoasa devine doar atunci cind o intimpina vreun potentat politic cu descarcari patriotice pe virful limbii, incruntat ciobaneste spre ochiul camerei TV: „Sanchi, coruptie! Sa-si vada de coruptii lor, ce, iei n-au? Pretexte sa ne blocheze aderarea…“ Curind, vom asista probabil si la relansarea „agenturilor straine“ pe piata psihozelor, caci mai alaltaieri parca tuna pe ecrane un preamarit care a auzit el cum este atacata sistematic economia romaneasca de te miri ce fantome din afara, reglate sa ne opreasca tara-n loc. Vasazica, inauntru totul porneste la cheie si merge ca uns, la spioni sa ne tinem tare si traiul cu burta la soare va deveni sport national. Ca multi alti demnitari UE, care ne tot toaca partidul la cap cu coruptia de stat, si MacShane vorbeste de parca s-ar adresa Germaniei de dupa razboi, acolo unde, la un semn, toti nemtalaii s-au ridicat la munca, si nu unui colt de rai al spagilor, aici unde a baga la racoare un judecator corupt, cum indeamna englezul, inseamna a se lichida o fabrica de bani. Una intre multe altele care ascund sub nori de aburi anticoruptie adevarate comandamente ale spagii. Judecatorul, comisarul de la Garda, al de la politie, procurorul si, of course, omul de afaceri intregesc o astfel de famiglie in provincie. Alta are in cap un bancher-sef, o alta pereche de magistrat-comisar si eventual o ramificatie PSD la centru, naveta revenindu-i biznismanului din angrenaj. Ultimul plateste, deci, banul circula sfoara din mina-n mina, iar in unele cazuri ajunge sa viziteze si buzunarele vreunui mincau politic care se iveste in schema cu garantie imunitara. Exemplu de la Craiova: o cuconita pe nume Breazu, proiectata ca-n StarTrack in fruntea Oficiului de Munca, isi face un apartament trasnet taman in timp ce Curtea de Conturi ii gaseste o frauda de 100.000 de dolari la cumpararea sediului institutiei. Nu se usuca bine cerneala pe raport si, hop, intervine numitul Colegiu Jurisdictional de pe linga aceeasi Curte de Conturi, care o albeste pe madam Breazu ca la Nufarul politic, ca tot se raspindise zvonul despre un fir direct al impricinatei cu ministrul Mitrea. Alte probleme, mr. Shane? Inalti functionari minjiti, ziceti dumneavoastra. Avem, cum sa nu, avem a ne fali de un an si ceva incoace cu ciudatul Pavalache, care plinge printre zabrele cu tot greul coruptiei guvernamentale in spinare.

Dincolo totusi de aceste secvente animate care dau masura desfriului politic romanesc, mult mai numeroase sint caile coruptiei catre popor. Nu am la indemina o statistica a romanilor care spertuiesc de nevoie, dar poate unul la o mie sa vina sa-l denunte pe birocrat macar la presa. Asta pentru ca mita s-a insurubat solid in talpa tarii, se practica de jos in sus cu greutatea unei traditii pe care, vad eu, cei mai multi dintre romani nu vor s-o ingroape. Le convine, se cistiga pe de o parte timp, mileniul supervitezei, deh, iar pe de alta bani. As vrea si eu sa numar un patronel de S.C., unul singur, care prefera unei spagi de trei, patru sute de mii o amenda de cinci ori mai mare de la Sanepid. Vreau inca sa vad un taran care vine la politie si in ruptul capului n-ar impinge doua, trei milioane ca sa nu-si dea ochii peste cap in harmalaia de la buletine. Luind aceste imagini ca dintr-un film deja jucat, cu atit mai naiv il socotesc pe mr. Shane. Asta daca la plecare nu si-a exclamat in barba „Frumoasa tara, pacat ca-i locuita!“, aflind si el la bariera vamii ca peschesu-i un obicei tare popular pe la noi.