Ambasadorul

Ambasadorul SUA la Bucuresti, Michael Guest, a revenit cu o mai veche preocupare, coruptia. Simbata, agentiile de presa au difuzat o declaratie a sa: „Fenomenul coruptiei ramine o problema grava pentru aceasta tara si cei aflati la putere sint responsabili fata de poporul roman in adoptarea de masuri categorice, concrete pentru rezolvarea ei“. Nu cred ca cineva din zona vizata de ambasador a fost zilele astea prea fericit. Nu mai spun ca zisele lui Guest cad pe neasteptate. Nimic nu parea sa provoace o asemenea interventie. Cu ce are legatura iesirea aceasta in public? Si pe un subiect atit de sensibil, ca sa nu zic ca Guest a pomenit de funie in casa spinzuratului. Ambasadorul nu a atacat chestiunea pentru prima data. Chiar la putin timp de la instalarea sa, a vorbit despre proportiile fenomenului in tara in care tocmai sosise. Oficialitatile au luat atunci act, au ripostat – care cum au stiut. S-au facut vagi promisiuni. N-as spune ca s-au obtinut rezultatele dorite. Avem citeva legi trecute prin parlament anul asta, care au creat instrumente utile pentru combaterea fenomenului. Dar rezultatele se lasa asteptate. PNA ramine o institutie misterioasa. Inca nu am vazut un baron sau un mare speculant, un capitalist de carton, facut pe bani publici si credite oneroase, adus in boxa. Daca ai bani poti sa iti cumperi imunitatea. Scapi pe culoarele Parchetului, politiei sau justitiei. Undeva, urmarirea celui corupt si imbogatit se opreste.

Cu bani faci orice azi in tara asta. Dar unde nu faci? Chestia e daca banii sint facuti corect sau nu. Dar cine isi pune asemenea probleme de morala? Asa ca multi se concentreaza sa ii faca. Politica este adesea speraclul care deschide toate usile. Politicienii pina azi, 2003, nu au aratat deloc vointa de a eradica fenomenul. O judecata simpla spune: de ce sa faci politica daca nu te imbogatesti. De ce sa iti tocesti pingelele prin salile de sedinte, daca la sfirsit nu te alegi cu nimic. Deja, sumele despre care se vorbeste sint ametitoare. Se vorbeste despre milioane, de dolari, fireste, pretinse de unii si de altii pentru o simpla semnatura. Sau pentru un aranjament, o favorizare, o inchidere din ochi. Aud sumele prin redactii, prin birouri, si mi se taie respiratia. A fi ministru este o afacere groasa, la fel parlamentar, primar etc. Zonele respective au devenit niste feude, din care smecherul ajuns stapin scoate cit poate. Dupa abilitatea lui, dupa relatii, spirit intreprinzator si imaginatie. Totul este taxat pentru buzunarul propriu si – mai putin – pentru pusculita statului. Bineinteles, pe seama petentului, a fraierului. Sint buzunariti virtos oamenii de afaceri, autohtoni si straini, care ar vrea sa investeasca. Oricine intra in labirintul birocratic trebuie sa cotizeze. De la ultimul satuc, incepind cu vamile, ca acolo incepe Romania asta fericita, pina in institutiile centrale.

Ambasadorul Michael Guest, la ceva vreme de la prima sa declaratie, sint doi ani, iese din nou la rampa. Preocuparea sa pare sa nu fi scazut. Dimpotriva. Cum Guest reprezinta chiar SUA, nu vreo tara marunta din lumea a treia, e practic imposibil sa fie ignorat. De ce ar fi americanii interesati sa ne dea lectii despre onestitate, despre un mediu de afaceri curat, despre folosirea banilor publici? De ce nu ne lasa, dracu’, in zeama noastra? Noi asa sintem invatati, sa miscam din urechi, sa strecuram plicul pe sub masa, sa aranjam afacerile prin culise, prin alcovuri. Traditia noastra fanariota nu trebuie deranjata acum de domnii de la Washington. Uite ca lucrurile stau putin altfel! Daca tot vrem sa fim primiti in marea familie occidentala, trebuie sa folosim alte reguli. SUA & Comp au interese de securitate mari in zona, iar un mediu corupt este instabil politic, adica periculos. Si aici nu cred ca glumeste cineva. Mai ales la Washington. Guvernul trebuie sa ia aminte la aceste semnale.