Cotitura

Toamna trecuta, un sondaj CURS arata ca alianta cu cele mai mari sanse de reusita in confruntarea cu PSD este cea dintre PNL si PD. Era mai mult decit atit, era vorba de un tandem Stolojan-Basescu, o uniune personala intre lideri si mai putin un bloc de partide. Faptul a facut vilva. Presa a gasit un subiect pe care l-a tocat un an de zile si continua sa o faca si azi.

Chestiunea a stirnit o furtuna si in cele doua grupari. PNL a luat-o inainte in sondaje, asa ca liberalii au facut nazuri. Ei ar merge singuri, daca tot au sarit de la 11% la 16% si acum la 18%. PD, ramas de caruta la 11%, s-a temut ca liberalii vor emite pretentii prea mari. Noroc ca ambii lideri merg cap la cap in topurile popularitatii. Asta inseamna ca pentru presedinte sint deja doi candidati de forta, capabili, daca nu vor merge unul contra altuia, ca in 2000, Isarescu vs Stolojan, sa treaca in turul doi in cursa pentru Cotroceni . Si apoi… nu se stie… Daca va fi o reala miza in alegeri si sansele echilibrate, o buna parte din electoratul care acum nu vrea sa mearga la vot se va deranja de acasa si va ajunge la urne. S-ar putea in aceste circumstante ca invingatorul sa nu mai fie atit de sigur cum pare azi. Mai ales ca PSD inca nu a aruncat pe piata politica un candidat prezidentiabil sigur. Speculatiile in jurul dorintei lui Nastase de a candida sau nu intretin suspansul, dar si amina o optiune. Mai e scenariul cu Geoana la Cotroceni, Iliescu in Kiseleff si Nastase in Palatul Victoria. Dar poate sa intervina si un pact. In fond, cine vrea sa ajunga la Cotroceni? Cam nimeni! Cineva ar putea face pasul inapoi sa lase pe altcineva, din alt partid, sa ocupe locul. Da si bine pentru Bruxelles. Ar instala, macar de ochii lumii, un echilibru de forte politice, care acum lipseste grav. Si raspunderile pentru 2007 s-ar imparti. Jocurile sint departe de a fi facute. Un regim de coabitare politica stinga dreapta ar fi o buna experienta democratica.

Chestiunea aliantei PNL-PD a provocat inainte de toate tensiuni in cele doua partide. Desigur, cele doua partide au fost la guvernare impreuna intre 1996-2000. Dar mai erau acolo PNTCD, UDMR si, mai ales, Constantinescu, care patrona totul cu neghiobiile lui. Acum sint doar doua partide, nimic asadar care sa aminteasca de vechea guvernare. Dar cadrele partidului, mai ales candidatii care se si vedeau pe liste, adica sefii de filiale, s-au razvratit. Speriati ca ar putea sa fie inlocuiti de nume noi, venite de la cealalta grupare sau aparute din senin, au reactionat negativ. Alianta ar fi toxica, spun ei. Ar fi mai bine sa mergem separat si apoi sa ne unim. Daca mai e ceva de pus laolalta, as zice, poate doar doua saracii lucii. Nu stiu nici un exemplu in care Opozitia a candidat separat, dezbinata, si ar fi avut succes. Poate Romania in 2004 sa faca exceptie? Se pare ca domnii respectivi nu vor sa cistige. Fiecare stie de judetul lui, ignorind politica adevarata si calculul real al raportului de forte. Apoi se invoca ideologiile. O gluma buna. Nu prea stiu prin ce se deosebesc ideologic domnii Stolojan, Basescu si Melescanu. Ei vin din aceeasi parte a spectrului politic si nu s-au diferentiat pina acum. Poate in viitor. La vot s-au ales pina acum persoanele. Ideologiile ramin deocamdata niste mofturi pentru intelectuali, oricum apanajul electoratului mai bine informat din zonele urbane, mai ales.

Sa presupunem ca ifosele celor care refuza ideea unei aliante PNL-PD vor avea cistig de cauza. De ce nu ar bloca sperietura, egoismul, prostia politicienilor nostri din fosta guvernare, actuala opozitie alianta? In fond, vrea Opozitia sa vina la putere? In 1996, CDR s-a trezit cu o victorie in brate, la care nu se astepta. Nici nu era pregatita sa guverneze. Tot ce a urmat a fost o improvizatie. Amintirile lasate atunci sint inca proaspete in mintea electoratului, care s-a vazut intr-o capcana. Dar si in mintea politicienilor, care au inteles cit de greu e sa fii la putere. Poate ca acum, stiind din experienta ce si cum, se gindesc ca este mult mai dulce in Opozitie. Nomenclatura PNL- PD o duce bine mersi prin parlament. Nu are ce pierde. Nu raspunde de nimic. Da din clanta, se plinge ca nu e ascultata si nu trebuie sa faca altceva decit conferinte de presa si sa isi incaseze salariile. Mai sint apoi calatoriile, imunitatea, relatiile, statutul social. Si nu trebuie sa dai socoteala. Ridici din umeri neputincios si arati spre putere. Opozitia nu e intrebata de sanatate, nu e luata la rost daca nu se tine de promisiuni, nu e acuzata ca nu sint bani la buget. In fond, de ce ar renunta in 2004 Opozitia asta la un asemenea trai bun? Numai daca e proasta!!!

Trebuie sa spun ca am auzit destui lideri din Opozitie argumentind astfel. Uneori poate cu mai putin cinism si sinceritate, dar adesea cam pe acolo. Lipsa de raspundere e foarte convenabila. Comoditatea bancilor din parlament care e mereu confortabila. Presiunea spre putere e data numai de straturile medii ale partidelor. Aici, unii spera sa prinda si ei un loc eligibil. Adica spera ca partidele lor sa obtina procente mai mari. Asta ar aduce mai multe locuri in parlament. Cei care se stiu deja alesi sint conservatori. Nu vor nici o schimbare. Membrii simpli sint indiferenti. La nivelurile mijlocii insa, unde exista o sansa cit de mica de a prinde un post, o slujba, o ambasada, un loc in Senat, o prefectura etc., apele nu sint la fel de calme. Din cauza asta, liderii, conducerile celor doua partide au probleme. Ei se confrunta cu tendinte contrarii. Unii vor in alianta, altii deloc. Din cauza asta si deciziile PNL si PD se tot amina de un an. Exista un risc de rupere serios pe care, fireste, vor sa il evite. Asta ar mai lipsi acum, cind campania bate la usa.