PSD are nevoie de un Ion Iliescu

Conferinta de presa de la Cotroceni a fost paralizata citva timp de stradaniile unui tinar jurnalist de a-l convinge pe presedinte de caracterul electoral al ultimelor masuri anuntate de guvern dupa reuniunea Consiliului National al PSD. Zadarnic a incercat Ion Iliescu sa-l opreasca, spunindu-i ca masuri electorale nu inseamna nimic in sine. Putem vorbi de un sens peiorativ al adjectivului doar in clipa in care masurile intra in conflict cu exigentele realitatii. Strain de logica si imun la bunul-simt (misiunea jurnalistului la conferinta de presa e de a pune intrebari si nu de a-si expune propriile pareri), junele ratacit in gazetarie, artagos, pentru ca asa il invatase seful sau, sa fie cit mai critic, poate pica vreo publicitate de stat, nu se mai dadea dus de la microfonul pe care-l apucase strins cu amindoua miinile.

Scena n-ar merita osteneala unui comentariu mai larg, tinind mai degraba de abecedarul meseriei de gazetar decit de radiografia momentului politic, daca insistenta imberbului n-ar trada un punct de vedere des intilnit in comentariile despre reuniunea Consiliului National al PSD.

Conclavul a fixat, sub genericul „Prioritati politice“, orientarea PSD in perioada urmatoare. Mai mult decit discursul lui Adrian Nastase, documentul tiparit ne lamureste asupra schimbarii de politica pe care si-o propune PSD pentru a cistiga alegerile. E vorba de reintoarcerea la centrul-stinga scenei politice, loc ocupat cu folos de PSD in anii de opozitie, abandonat insa in anii de guvernare. Rasucirea volanului spre stinga isi gaseste in document o explicatie cuprinzatoare. Potrivit strategilor partidului, campania electorala, dar si etapa pregatitoare vor fi marcate de atacarea partidului dinspre stinga de catre opozitia de dreapta, nota dominanta a discursului electoral anuntindu-se a fi populismul. Pentru a face fata acestei situatii, corect evaluate (intr-adevar, PNL si PD, desi formatiuni de dreapta, critica PSD dinspre stinga, ba chiar dinspre stinga stingii), Consiliului National i s-a propus o politica de stinga. Toate bune si frumoase pina aici. Lucrurile se schimba cind trecem la examinarea masurilor corespunzatoare noii ofensive politice. Pe primul loc se situeaza anuntarea unor masuri de tip populist: dublarea pensiilor pentru agricultori, incheierea procesului de recorelare a pensiilor, majorarea sprijinului financiar pentru familiile cu copii si cu venituri reduse, introducerea tichetului de caldura. Presa antiguvernamentala, plicticos antiguvernamentala pentru ca antiguvernalismul din principiu e la fel de rutinier ca si proguvernalismul din principiu, s-a ridicat pe picioarele dinapoi si i-a ars una cu labuta lui Adrian Nastase, pe motiv ca ia masuri populiste in loc sa duca o politica de austeritate. Secventa de la Cotroceni se inscria in aceasta reactie.

A cere unei formatiuni de guvernamint o politica de austeritate in preajma alegerilor e insa o dovada de nerozie funciara. Peste tot in lume, perspectiva alegerilor obliga partidele de guvernamint la masuri, daca nu hotarit populiste, atunci macar menite sa imblinzeasca austeritatea de pina in debutul cursei electorale. De altfel, nici partidele de opozitie nu par dispuse a preconiza masuri de stringere a surubului. Dimpotriva, daca ne gindim la campania PNL de colectare de semnaturi pentru dublarea pensiilor la agricultori, vom realiza ca si partidele de opozitie mizeaza pe populism. Ele pentru a cuceri puterea. Partidul de guvernamint, pentru a o pastra.

Nu asta e problema reala cu care se confrunta PSD. Problema e ca atit Adrian Nastase, cit si ceilalti lideri PSD au inteles prin ofensiva de stinga doar luarea unor masuri populiste guvernamentale. Populism nu inseamna insa politica de stinga. Poate insemna tragerea pe sfoara a electoratului. Poate insemna si politica fascista. Politica de stinga, pe care pretinde PSD ca si-o asuma, trebuie sa plece de la adevaratele cauze pentru care partidul de guvernamint e taxat drept unul de dreapta. PSD considera ca-i identificat drept un partid de dreapta, pentru ca a facut reforme. Aceste reforme au impus o austeritate care a lovit exact in electoratul de stinga. De aici concluzia: revenirea la politica de stinga inseamna renuntarea la reforme si trecerea la o protectie sociala cu iz populist. Prin raportare la realitate, diagnosticul e gresit. PSD nu s-a omorit cu reformele. Imaginea de partid care a parasit pozitiile de stinga n-a aparut din cauza reformelor de dreapta, ci a imbogatirii pe scara larga a liderilor sai, a arogantei fata de omul simplu, a ciocoismului. Daca vor sa vada diferenta dintre PSD si o formatiune autentica de stinga, liderii PSD n-au decit sa reciteasca filipicele lui Ion Iliescu la adresa formatiunii lor.

„PSD a reusit sa capteze atentia unui electorat aflat in zona de mijloc si superioara a piramidei sociale, dar risca sa piarda zona de jos a electoratului sau traditional“- proclama documentul. Cu un diagnostic pus aiurea, e greu de crezut ca PSD va reusi sa recucereasca acest electorat traditional. Oricit ar parea de ciudat, acest electorat, ca si orice alt electorat, e sensibil si la imagine. PSD crede ca, asaltindu-l cu pomeni, il va face sa creada ca e un partid de-ale lor. Se insala. Ion Iliescu nu le da nimic celor multi. In afara, poate, de vorbe mingiietoare. Si, cu toate acestea, Ion Iliescu trece drept unul de-ai lor.

Lucrurile sint limpezi. PSD-ului ii lipseste Ion Iliescu. Fie si pentru a-i convinge pe adversarii masurilor populiste ca ele sint necesare, asa cum a facut-o raspunzindu-i jurnalistului pus pe artag pina cind acesta a renuntat de bunavoie.