PSD – un nou semn de slabiciune

Guvernul a emis o ordonanta de urgenta prin care se modifica Declaratia de avere la capitolul sumelor detinute in conturi bancare. Prin Legea anticoruptie, nu demult trecuta prin parlament, gratie asumarii raspunderii de catre executiv, demnitarii si parlamentarii trebuia sa precizeze doar ca suma e mai mare de 10.000 de euro.

Pentru corectarea imaginii PSD de partid corupt, decizia e un moment pozitiv. Formatiunea de guvernamint taie campania impotriva sa tocmai cind aceasta primise vint in pinze. Lucrurile stau altfel in ceea ce priveste imaginea de autoritate a guvernarii PSD. Alegerile din 2000 au fost cistigate de partidul cuplului Iliescu-Nastase, pe fondul dezastrului numit guvernarea CDR. Coalitia toxica, venita la putere in 1996, oferise imaginea unei puteri incapabile sa administreze tara. Certurile la nivel inalt se tineau lant. Deciziile se corectau si chiar se anulau de la o zi la alta. Intr-o tara speriata de democratie, confundata cu haosul prin raportarea la ordinea de beton a dictaturii, bilbiielile guvernarii au adincit credinta ca tara nu e tinuta in miini si, mai grav, ca puterea da semne de slabiciune. Nu intimplator, intre 1996 si 2000 a sporit nostalgia dupa Ceausescu si a crescut spectaculos in sondaje Partidul Romania Mare, cu figuratia de autoritate vecina celei dinainte de decembrie 1989. Pe acest fond, alegatorii au fost gata sa ierte deficientele guvernarii PDSR din anii 1992-1996, intre care se detasa favorizarea unei coruptii desantate. Chiar din primele zile de exercitiu al puterii, guvernul Adrian Nastase a surprins placut prin atitudinea sa de autoritate. S-a facut mare caz de tendintele dictatoriale ale PSD, de incercarea de a deveni partid-stat. Jurnalistii si politicienii de cafenele nu conteneau a se uimi de ascensiunea PSD in sondaje, fara sa inteleaga ca tocmai ceea ce ei reprosau formatiunii, pentru marea masa a alegatorilor, trecea drept nota pozitiva. De prin decembrie 2002 insa, guvernul Nastase a inceput sa dea semne de slabiciune in materie de autoritate. Un element al autoritatii il reprezinta, alaturi de fermitatea in urmarirea propriilor decizii, consecventa in pastrarea hotaririlor, o consecventa chiar de talia incapatinarii. De atunci se poate constata nelinistitoarea cadere in sondaje a partidului de guvernamint. Momentul decisiv, de rascruce, l-a constituit politica in chestiunea alegerilor anticipate. Gruparea Adrian Nastase a decis devansarea scrutinului electoral cu o siguranta absoluta. Nici o clipa de sovaiala, nici o tentativa de a prezenta scrutinul anticipat doar ca idee avansata pentru o posibila dezbatere nationala. Toti romanii au fost convinsi ca PSD are sprijinul tacit al presedintelui. Altfel – isi spuneau multi – formatiunea n-ar fi afisat acea siguranta izbitoare. A fost de ajuns ca Ion Iliescu sa se aseze contra pentru ca Adrian Nastase sa dea inapoi. Aceasta atitudine copilareasca, dezastruoasa intr-o tara care iubeste pe cel slab, dar, din nefericire, il si dispretuieste, s-a repetat de numeroase ori din decembrie si pina acum. Noua imagine, de flexibilitate, va fi placut unui grupuscul de intelectuali. Majoritatii populatiei i-a displacut. Sentimentul s-a adincit in clipa in care PSD a inceput sa cedeze si in chestiuni minore, mult cultivate de anumite cercuri ale opozitiei de extractie cederista, chestiuni cum ar fi: deconspirarea fostilor ofiteri de Securitate, ascultarea telefoanelor. Inexplicabilele cedari la cea mai mica tresarire a unei opozitii percepute ca nevolnica au atras atentia asupra unei deficiente de fond a guvernarii PSD. Imaginea de autoritate nu corespundea realitatii. Nu numai in chestiuni minore formatiunea trada sovaieli, inconsecvente, dar si in chestiuni majore, cum ar fi, de exemplu, administrarea social-economica a tarii. Ajungea galagia facuta de salariatii unei intreprinderi de stat falimentare pentru ca guvernul sa si cedeze. Virind mina in banii bugetului pentru a-i arunca pe fereastra. Din acest punct de vedere, oricit ar parea de surprinzator, guvernul Nastase n-a avut pina acum nici un moment care sa-i dovedeasca reala imagine de autoritate. Socotit mult mai slab, guvernul Ciorbea a dovedit o autoritate mult mai mare decit cea a guvernului de acum, in august 1997, cind a ramas pe pozitii in fata protestelor provocate de restructurare. E normal sa ne intrebam ce-ar face guvernul Nastase daca s-ar confrunta cu miscarile de strada din vremea guvernului Roman sau cu cele din vremea guvernului Ciorbea.

La doar citeva saptamini de la lansarea zgomotoasa a Legii anticoruptie, guvernul Nastase purcede la modificarea ei. Un semn de slabiciune cu insemnate costuri in plan electoral.