Alba-neagra

Investitiile directe in Romania au scazut in 2002, fata de 2001. Numarul firmelor care au venit in Romania a scazut cu 30%. Interesul occidental pentru piata romaneasca e aproape zero. Lipsa reformelor, lipsa unui climat de afaceri sigur si transparent, problemele pe care le avem cu coruptia, toate atirna foarte greu in decizia unui om de afaceri de a veni sa isi cheltuiasca banii aici. Unde mai pui ca nu vine nimeni sa arunce banii pe fereastra, ci sa faca profit. Asadar, vesti proaste. Exista, in plus, un scepticism fata de economia romaneasca si prin alte parti. Va fi mentinuta rata de crestere? Va fi ea de 5,3-6 %, cum crede guvernul, sau undeva sub 5 %, chiar 4,3, cum cred altii? Pe fondul recesiunii economiei mondiale, e greu de crezut ca noi, izolati, vom avea o tendinta inversa. Altii scad si noi o luam voiniceste in sus. Si alte date sint sub semnul intrebarii. Va ajunge inflatia sub 13-14 %, iar apoi sub 10% in 2004? Bucurestiul zice da, la Londra parerea e ca nu. Va indeplini Romania standardele pentru admiterea in UE pina in 2007?

Bucurestiul zice ca nu este nici o problema. Stim ce vrem si ce facem, sintem hotariti, si e posibil sa ajungem in timp util la finis. Oare? Cine va impinge din spate caruta asta impotmolita? Nu prea vad cine.

Totusi, Romania s-a inteles cu FMI. Ultima transa, simbolica totusi ca valoare, va fi platita. Pentru prima data de dinainte de 1989, un acord cu FMI se deruleaza pina la capat. E o incurajare, chiar daca ni s-a atras atentia ca nu sintem chiar in grafic. Nu stam bine la privatizare. Nu stam bine la fondul de salarii la intreprinderi cu capital de stat.

Ba, guvernul, intr-un elan preelectoral, a mai dat ceva bani. Pericol de inflatie. Asa nu se mai poate! FMI dixit prima data spre Bucuresti. Totusi, acelasi FMI a zis ca sintem baieti buni. Ce conteaza citeva zeci de milioane de dolari. Washingtonul plateste corect. Vezi si declaratia facuta de Colin Powell in comisia de afaceri externe a Senatului Congresului american. Se vorbeste apoi despre intentia SUA de a instala baze militare in estul Europei. Ar fi mai ieftine decit cele din Germania, unde stationeaza 80.000 de soldati americani. Ar fi mai bine plasate, corespunzator cu noile necesitati strategice. Caucazul si petrolul din zona, Orientul Apropiat si Mijlociu, Marea Neagra etc. Necesita cu totul alte amplasamente. In plus, si in problemele crescinde cu Occidentul, care are chef de sfada in ultima vreme. O lume bipolara sau una condusa de la Casa Alba. Franta, Germania, Belgia, Luxemburg etc. se gindesc la un divort. Lectia Irakului a fost invatata?

Interesul poarta fesul, asa ca Occidentul vrea sa fie pregatit pentru o viitoare ocazie. Vrea sa aiba propriile trupe de soc. Asa au aparut la rampa tarile din fostul bloc sovietic drept mari simpatizante ale SUA. Fidelii aliati de altadata au capotat de data asta. Cind Armata Rosie era la Berlin gata sa ajunga in 24 de ore la Atlantic, nu ar fi indraznit sa miste in front. Erau speriati mama, mamaaa!!! Acum insa am impresia ca se uita cu un ochi la slanina si cu altul la faina. Romania, careia pozitia sa geografica i-a adus atit de mult nenoroc, de data asta se pare ca va beneficia de intimplarea ca se gaseste „in calea tuturor rautatilor“. Cum vedem pe teren extern, politico-diplomatic, cum, necum, mergem binisor. Auzim si vesti bune.

Mai rau stam acasa, la reforme, la economie, la standard de viata. Sintem in al treilea an de crestere economica, dar nu se simte defel in buzunarul romanului. Si nu se vede nimic la orizont. Mai e de tras. Cel putin pina cind reformele radicale isi vor face simtite efectele. Dar pentru asta ele trebuie intii de toate realizate. Cum urmeaza doi ani electorali, trebuie spus ca ei sint deja pierduti pentru reforme. Asa ca putem sa ne inarmam cu rabdare si tutun si sa dormim linistiti. Nu ne va deranja nimeni. Va fi ceva zgomot, ca in „Conu’ Leonida fata cu reactiunea“. Doar atit.