Un minister controversat

Cel mai controversat minister din guvernul Nastase este, fara indoiala, cel condus de d-na Daniela Bartos, Ministerul Sanatatii. De mai multa vreme se aud vorbe grele despre criza, foarte apropiata de colaps, in care se afla sistemul sanitar, dar in ultimele saptamani termeni precum „cinism“, „haos“ sau „incompetenta“ par depasiti. Se vorbeste, cum s-a putut citi si pe unele pancarte la recenta demonstratie a „halatelor albe“ din Bucuresti, despre „genocid“. Ceea ce arata gravitatea exceptionala a situatiei.

Desigur, unele din cauzele acestei crize sunt mai vechi. De multi ani, grija pentru sanatate nu ocupa la noi locul cuvenit, dimpotriva, e impinsa spre periferiile bugetului si ale preocuparilor statului. Alaturi de cultura, e un soi de cenusareasa. Si nici un guvern nu si-a pus in mod serios problema ei. Nici un guvern n-a avut luciditatea sau bunul simt pentru a intelege ca starea mizerabila a asistentei sanitare are efecte negative nu doar in plan uman imediat, ci si asupra viitorului societatii romanesti, caci o degradare biologica se vindeca mai greu decat o boala. Spitalele au fost lasate sa cada in paragina ori sa se descurce cum pot, dotarea cu aparatura de specialitate s-a facut haotic si, de obicei, pe baza de „interventii“, medicii si personalul auxiliar au avut mereu salarii proaste. In plus, dificultatea procurarii medicamentelor necesare – de negasit altadata, prea scumpe acum -, precum si mizeria au devenit aliati ai bolilor.

Dar, in loc sa fie combatute sau, macar, atenuate, aceste cauze au fost lasate sa se agraveze pana la exasperare. Pentru actuala conducere a Ministerului Sanatatii, nu exista, se pare, bolnavi, ci statistici. Intentia de a reduce numarul spitalelor si numarul paturilor din spitale, in loc sa puna o minima ordine in sistemul sanitar, a marit, se pare, dezordinea, ceea ce a provocat proteste violente, obligand ministerul sa revina asupra unor decizii rau gandite.

Cea mai scandaloasa situatie se manifesta, cred, in domeniul medicamentelor. Si cum, din pacate, starea sanatatii mele m-a obligat de la o vreme sa cunosc mai indeaproape situatia din spitale si sa aud ce se discuta la cozile din farmacii, as putea sa pretind ca am o experienta directa a cinismului cu care e tratata de autoritatile noastre problema sanatatii populatiei. Si dau un singur exemplu, edificator, dupa opinia mea. Ministerul Sanatatii invoca argumentul ca masurile pe care le ia au ca reper „Europa“. Ceea ce uita sau vrea sa uite Ministerul Sanatatii este un „amanunt“. Medicamentele straine se vad in farmaciile noastre la preturile din Occident. Numai ca bolnavii din Romania au salarii sau pensii cam de vreo zece ori mai mici decat bolnavii din Occident. Si ce sa faca un bolnav daca – asa cum se intampla acum – nu i se elibereaza o reteta compensata ori gratuita din motive de plafon depasit, ori daca, obtinand totusi o asemenea reteta, nu gaseste o farmacie care s-o primeasca? Nu sunt putine cazurile in care asemenea situatii duc la agravarea bolilor netratate si, la limita, la deces. Si ce raspund autoritatile vinovate? Ca nu sunt fonduri. Ca fondurile alocate s-au epuizat. Dar s-au epuizat fiindca, din an in an, ele au fost diminuate drastic! S-au epuizat fiindca Ministerul Finantelor ia din banii stransi de la noi, contribuabilii, pentru asigurari! Medicii de familie s-au pomenit in imposibilitate de a da retete compensate sau gratuite bolnavilor cu afectiuni grave, care impun medicamente scumpe, deoarece nu au, de la o vreme, nici formularele pe care trebuie sa le scrie! Nu frizeaza asta un cinism absolut? Am vazut in ultimele zile numerosi batrani bolnavi plangandu-si soarta prin dispensare sau prin farmacii. Si ma intreb: cum as putea numi altfel decat crime politice decesele unor bolnavi care mor pentru ca nu se pot trata?