Pilde pentru prefectul Diaconescu de la Mischie pina la Bernard Shaw

Ridem noi, ridem de dl Mischie, dar Domnia sa ne ofera o aristocratie (baronul tot baron, de data asta nu glumim) o pilda stralucita de intelepciune si toleranta, care ne vine ca o manusa, o veritabila pleasca in ceea ce vrem sa demonstram. Zice presedintele PSD Gorj: „Orice pagina scrisa e menita sa educe“. Ne bucuram pentru clarviziunea „Baronului“, caci daca nici dl Mischie n-a avut parte de asemenea pagini, nu stim cine ar fi altul. Poate dl Bulucea. Dar dl Bulucea n-a produs inca proverbe. Daca prefectul de Olt, dl Diaconescu, ar fi fost un apropiat al domnului Mischie, pilda de mai sus i-ar fi fost la indemina. Dl prefect a dat in judecata un ziarist. Intimplator al publicatiei in care apar aceste rinduri. Nu e primul caz. Au mai fost citeva in tara, dar putine, atit cit sa se constituie in exceptii ce confirma regula: in Romania, presa este libera. Este, cu siguranta, primul mare cistig al anilor de dupa revolutie. Presa poate critica. S-au supus acestui privilegiu numerosi oameni politici, de la presedintii Iliescu si Constantinescu pina la toti prim-ministrii, ministrii si parlamentarii. S-a supus cu placere si dl Basescu. De ce se abate de la aceasta regula dl prefect Marin Diaconescu? Pentru ca l-am citat pe dl Mischie, se cuvine sa-l citam si pe Camus, de care, fara indoiala, profesorul-prefect Diaconescu nu e strain. Zice Camus: „Un intelectual este cineva a carui minte vegheaza singura“. Cel putin intr-o conferinta cu prefectii, prefectul se dovedeste ca este camusian in sensul fericit al cuvintului, aratind ca nimeni nu i-a manipulat independenta si inteligenta cind a constatat ca judetul nu a suferit de pe urma furtunii, dar ca la Olt exista o alta furtuna si ca se numeste SC RULMENTI SA. Faptul ca prefectul recunoaste un potential focar de criza, ca are nevoie de sprijinul primului ministru si ca se declara depasit de situatia de la RULMENTI (cel putin asa rezulta din stenograma videoconferintei), este semnul luciditatii responsabile, al implicarii precise, al dorintei de a rezolva lucrurile. Cind un ziar constata si el aceste lucruri, n-ai de ce sa te superi. Altfel dai tot intr-un paradox al lui Camus, care mai spunea: „Oamenii se grabesc sa judece spre a nu fi ei insisi judecati“, ceea ce, evident, nu e cazul. Deci, de ce a facut dl Diaconescu exceptie de la o regula a societatii democratice, democratie de care beneficiaza si Domnia sa? Poate ca la un moment dat prefectul s-a crezut infailibil. Poate ca in mintea sa ideea de prefect se confunda cu divinitatea. O divinitate care are un singur Dumnezeu si acela e primul ministru. Pentru ca primul ministru era rugat sa vina sa-l ajute. Acest tip de misticism inceteaza acolo unde lucrurile pot fi rezolvate insa de bratul justitiei locale. Cind vecinul sau, prefectul de Mehedinti, declara ca nu i se pare normal ca un ziarist sa fie condamnat pentru ca l-a criticat pe prefect, lucrurile par sa intre pe fagasul firesc. Dar atunci cum se poate ca normalul de la Mehedinti sa fie anormal la Olt? E drept ca moralistul Rivarol spunea ca „Nu exista morala decit de la om la om“, dar francezul n-avea in vedere administratia locala a domnului Cosminca. Citi oameni a dat in judecata profesorul Marin Diaconescu, atita vreme cit s-a aflat la catedra? Banuim ca pe nimeni, desi intr-o viata prilejuri se gasesc. Pentru ca atunci n-avea putere. Si astfel ajungem la cheia problemei. Iar aici descoperim doua ginduri care au intrat in patrimoniul universal. Ce spune Diderot despre putere? Diderot zice: „Cel mai puternic nu este niciodata de-ajuns de puternic pentru a fi totdeauna stapin, daca nu stie sa transforme puterea in dreptate si supunerea fata de el in datorie“. Pe de alta parte, un tip plin de umor, Bernard Shaw, avea alta parere: „Puterea nu corupe oamenii; dar nerozii, daca ajung intr-un post de comanda corup puterea“. Dvs., domnule prefect, cu cine ati fi de acord, cu Diderot sau cu Show? Sa nu raspundeti cu amindoi, ca nu se poate.