IARNA VRAJBEI NOASTRE

Iarna asta, cu toate Sarbatorile ei faste, nu e atit de pasnica pe cit ar parea. Strinsi prin tot felul de vile care mai de care, baronii politicii romanesti comploteaza. Capul de afis al tuturor incurcaturilor nu este partida dintre opozitie si putere. Ci dintre putere si putere. Razboiul palatelor (Victoria vs. Cotroceni) nu a incetat o clipa. Chiar daca se mai ciocnesc sampanii, se colinda, se trimit felicitari si daruri. Multi se mira ce l-o fi apucat pe Iliescu sa nu vrea alegeri anticipate. Ce are de impartit cu Nastase?

Cred ca exista un raspuns, dar nu simplu. Iliescu incheie o cariera politica plina de furtuni. Cred ca acum este extrem de preocupat de iesirea sa de pe scena. Vrea sa lase o imagine buna in istorie. Asta inseamna sa faca uitata o parte din cariera sa, decenii petrecute in aparatul comunist. Dar si mineriadele, 1990-1991, ca si intirzierea pe care a patronat-o pina in 1996. Din cauza asta a devenit atent la forme si reguli. Ceea ce nu era cazul in primele sale mandate, cind vointa sa de putere se manifesta ex abrupto. Din 2000, comportamentul sau politic e partial schimbat. Mai bine mai tirziu decit niciodata. Ce a dus la aceasta transformare? Un factor deja l-am mentionat, imaginea de final. Cum va arata retragerea acestui personaj care a dominat viata politica in primii ani de dupa regimul Ceausescu? Iliescu nu vrea sa se retraga oricum. Un exemplu, procedurile pentru alegeri anticipate l-ar arunca pe actualul presedinte intr-o farsa de-a politica pe care nu doreste sa o joace. De ce? El intuieste poate mai bine decit Nastase pericolele unei asemenea desfasurari. Demisii, sedinte parlamentare extraordinare, guvern de 30 de zile etc. O comedie intreaga. Electoratul, asa cum arata un sondaj recent, in proportie de 2/3, nu doreste alegeri anticipate. Popularitatea celor care ar face asa ceva si ar arunca tara in nesiguranta si farsa ar scadea mult. Or, Iliescu nu a mers niciodata contra curentului. Nici acum nu vrea sa o faca. Flerul lui este mai precis ca al altora. A trecut prin tot felul de conjuncturi, a vazut multe. Nu vrea la final de cariera sa se transforme intr-un personaj derizoriu, un fel de papusa in miinile citorva baroni ai puterii, care vor sa ii foloseasca ultimele resurse pentru a-si consolida pozitiile. Iliescu nu intelege sa fie pionul de sacrificiu.

El a invatat din esecul lui cu mineriadele, cind a condus o parte a populatiei impotriva altei parti. Atunci ar fi trebuit sa fie neutru si sa vegheze la respectarea legilor. A invatat si din esecul electoral din 1996. Lectia este ca nimeni nu este etern la putere. A mai invatat din anii petrecuti in opozitie, unde se face multa politica si trebuie calitati pentru a supravietui. Intre 1996-2000, Iliescu a invatat cam cum functioneaza o democratie. Nu a invatat prea bine, dar ceva tot s-a prins. A invatat apoi din esecul neasteptat al lui Constantinescu. Cine ii mai dadea lui Iliescu in 1997 vreo sansa sa mai revina la Cotroceni? Nimeni. A fost o foarte buna lectie. A vazut cum cineva adus la putere de o mare simpatie populara si privit cu multa speranta s-a prabusit din cauza propriilor lui greseli. El nu vrea acum sa aiba imaginea proasta a fostului locatar de la Cotroceni, care se considera un fel de Cuza numai pentru ca purta cioc. Confunda, altfel spus, realitatea cu imaginatia. Iliescu stie acum bine: cine intoarce spatele realitatii plateste scump.

Iliescu nu doreste sa pateasca la fel. Calculele lui vizeaza evitarea unui esec. Al lui personal inainte de toate. Vrea sa iasa onorabil in 2004 din functie. In plus, il preocupa rolul de dupa iesirea de la presedintie. Va fi respectat sau dispretuit? Va fi uitat sau nu? Va trebui sa inghita ofensele fostilor lui lingusitori, o data lipsit de putere? Politician versat, Iliescu se pricepe destul la oameni, cred, pentru a nu-si face iluzii.