Conflictul din care pierde si Opozitia

Sint toate datele ca divortul dintre cele doua Palate e real. Ar fi o greseala sa credem ca doi politicieni maturi precum Ion Iliescu si Adrian Nastase s-ar putea preta la o comedie de doi bani. Sa se certe, adica, in public pentru ca apoi, retrasi la o bere, sa se amuze de cum au cazut in plasa prostii de pe cuprinsul patriei. O asemenea varianta presupune politicii la virf giumbuslucurile unor petrecareti inaintea ciorbei de potroace. Ca sa nu mai spunem ca pledeaza pentru teza conflictului real si numeroase elemente tinind de imprejurari: batalia pentru cirmuirea tarii, disputele dintre cele doua anturaje, fixarea lui Ion Iliescu in rolul de etern bunic pentru premierii mai tineri si a lui Adrian Nastase in rolul de fecior agasat deja de dadacelile lui al batrin.

Adevarat sau fals, conflictul are un rol peste care analistii au patinat. Cel de a tine Opozitia in postura nefericita de figurant pe scena noastra politica. De la primele semne ale divortului, formatiunile adversare PSD n-au facut altceva decit sa urmareasca, suspinind entuziasmate, evolutia procesului. Desi n-o spun de-a dreptul, liderii partidelor cu pricina isi fac cruce, rugindu-se ca scandalul sa se amplifice. Ei isi pun speranta intr-o rafuiala constitutionala intre presedinte si premier, urmata, in chip logic, de o batalie intre cele doua grupari din PSD. O formatiune precum cea de guvernamint macinindu-se intr-un razboi interior ar fi o prada electorala usoara si pentru niste partide deselate, cum sint cele din opozitia actuala. Cu aceeasi insufletire, partidele adversare urmaresc opozitia pe care o face Ion Iliescu la politica PSD-ului lui Adrian Nastase. Ele singure sint neputincioase sa blocheze o lege in parlament. Fuga cu pira la presedinte! Ele singure sint neputincioase ca corecteze o decizie guvernamentala! Fuga cu denuntul la Ion Iliescu, devenit- sublim paradox- Bunicuta ranitilor opozitionisti.

Se intelege lesne din acest tablou ca Opozitia e condamnata sa ramina in stadiul copilariei neajutorate. A-ti croi intreaga politica pe asteptarea rafuielii dintre Ion Iliescu si Adrian Nastase e ca si cum ti-ai aseza viata pe asteptarea unui miracol menit sa ti-o schimbe in bine. Divortul constitutional dintre presedinte si premier, ruperea PSD se pot produce. La fel de bine, ele pot ramine la nivelul simplei ciondaneli. Ocupate cu urmarirea pasionanta a conflictului, partidele din Opozitie risca sa se trezeasca intr-o confruntare electorala pentru care sint total nepregatite.

Cearta dintre cele doua Palate ocupa pina la sufocare spatiul public. Toata lumea e atenta la ce spun Adrian Nastase sau Ion Iliescu. Nimeni nu mai are timp si energie pentru a lua seama si la ce spun Traian Basescu, Theodor Stolojan. In plus, criticile aduse de acestia lui Adrian Nastase n-au ecoul celor venind dinspre Ion Iliescu. Oricit de dure ar fi cele iscalite de liderii Opozitiei si oricit de blinde ar fi cele lansate de presedinte. Astfel, incetul cu incetul, Opozitia dispare din spatiul public. Ramin doar Ion Iliescu, Adrian Nastase si PSD. Adica exact fortele de stinga ale politicii actuale. Proces facilitat si de liderii Opozitiei care, in loc sa se situeze pe o pozitie neutra, il sprijina pe Ion Iliescu. Facind propaganda lui Adrian Nastase. Astfel, un fapt aparent in favoarea Opozitiei se poate intoarce impotriva ei.