1 ianuarie 2007

Se pare ca luna decembrie ne aduce numai bucurii. In 1989 am scapat de ce era mai urit in viata publica, un sistem dictatorial, inuman, intors cu fata la trecut. In 1991 s-a votat noua Constitutie. In 1999 am fost admisi la negocierile pentru aderarea la Uniunea Europeana. In decembrie 2001 am scapat de vizele Schengen. Iar acum, la Copenhaga, ni se confirma data de 1 ianuarie 2007 ca data de aderare oficiala a Romaniei la Uniunea Europeana. Daca reusim sa ne tinem de cuvint, din 1 ianuarie 2007 vom fi membri deplini ai Uniunii Europene, prima uniune de tari reusita in istorie, ale carei obiective sint nerazboinice.

S-a scris mult zilele acestea despre reuniunea de la Copenhaga, despre intentia PSD de a organiza alegeri anticipate (nu vor fi, cititorii Gazetei de Sud au stiut cu o saptamina inaintea altora), despre lupta impotriva coruptiei – poate in lupta aceasta se vor gasi si ceva corupti, ca nu prea i-am vazut pina acum. Nu voi repeta ceea ce s-a scris deja. Pentru generatia mea, cea de 50 de ani acum, este ca un vis. In urma cu cincisprezece ani, in plina putere de munca, nu ne vedeam nici un viitor, iar acum, orice optiune este deschisa, numai sa ne apucam de treaba.

Voi face insa ceva dincolo de marginile profesiei mele de sociolog. Voi incerca sa creionez citeva destine in anii de dupa 2007.

Sintem deci in ianuarie 2007, presedintele Adrian Nastase si primul ministru Theodor Stolojan semneaza aderarea Romaniei la Uniunea Europeana. Inflatia este sub 5%. Banca Nationala se pregateste de trecerea la euro. Leul paraseste scena istoriei. Oamenii isi vad de treaba, s-ar parea ca nici nu au inregistrat faptul ca Romania este acum membru cu drepturi depline a Uniunii Europene. Se planifica integrarea Turciei in 2010 si a Rusiei si Ucrainei in 2012. Pina atunci insa mai sint ceva probleme cu Macedonia si Serbia.

Partidele politice se pregatesc de alegeri. Alegerile vor fi in noiembire 2008, dar vor avea o miza foarte mare. In 2009 vor fi alegeri pentru Parlamentul European si in Romania multi se gindesc sa candideze la Parlamentul European, nu la Camera Deputatilor sau la Senat. De exemplu, Petre Roman, Adrian Severin, Mircea Geoana, Andrei Plesu (care candideaza, ca intotdeauna, unde este si Petre Roman). Gabriel Liiceanu candideaza ca independent, ca si Florin Nahorniac. Ar vrea si altii, dar nu prea stiu nici o limba straina. Nu este obligatoriu, pentru ca limba romana este acum limba oficiala a Uniunii Europene, dar la mese si pe holuri nu ai traducatorul la indemina.

Presa se pregateste si ea de alegeri. Cristian Tudor Popescu, unul dintre cei mai iubiti jurnalisti din Romania, se ia de git cu ambasadorul Turciei la o emisiune „Marius Tuca sta aproape“. Emisiunea s-a numit ani de zile „Marius Tuca Show“, dar a intrat in vigoare Legea Pruteanu si amenda este foarte mare daca folosesti cuvinte straine. Ambasadorul turc il are drept aliat pe Ion Cristoriu, care a mai facut un cotidian de succes, l-a parasit si pe acesta, si acum are o emisiune pe Internet. Ca de obicei, Cornel Nistorescu scrie un editorial luni, in care il lauda pe Cristian Tudor Popescu, iar marti scrie un contraeditorial, in care ia partea ambasadorului Turciei. Dan Diaconescu, dupa ce i-a fost interzis si ziarul, produce o emisiune de radio, la care il intreaba pe fostul presedinte Constantinescu daca va candida la alegerile prezidentiale din 2008. Constantinescu socheaza asistenta printr-un raspuns care va face epoca: „Am vorbit cu prietenul meu, presedintele Iliescu, si dinsul mi-a spus sa ma mai gindesc.“

Ultima stire venita pe flux este ca Parchetul National AntiParchetul National Anticoruptie a surprins in flagrant portarul PNA cind lua mita pentru a-i transmite un buchet de flori presedintei Parchetului, doamna Rodica Stanoiu. Buchetul venea de la presedintele PETROM, companie de stat aflata prima pe lista de privatizare pentru anul 2007.