Anul anonimilor

Luna decembrie nu mai e de mult luna cadourilor. Luna decembrie a devenit luna premiilor. Nici nu incepe bine luna decembrie si institutii de cultura, ziare, fundatii, reviste, fel si fel de organizatii incep sa faca risipa de premii, aruncind in stinga si-n dreapta cu flori, diplome, piscoturi, statuete, sampanie si torturi. Se dau si bani, dar in sume mici, ca e tara saraca. Dar nu-i nimic, noi stam foarte bine la discursuri, asa ca se compenseaza. Se premiaza personalitati din sport, din arta, din televiziune, se premiaza (se decoreaza) ministri, soferi, frizeri, se premiaza vedetute de doi lei, vedetute de o noapte, vedetute de o zi sau, in cel mai bun caz, de o vara. Se premiaza in draci, se premiaza copii, se premiaza mame, se premiaza tati, se premiaza bunici, se premiaza personalitati, se premiaza nulitati. Uitam de sarbatori de atitea premieri, ne tinem de gale si de ceremonii, bairamurile de sfirsit de an se tin lant. Ce conteaza ca a fost un an prost, nu pentru toti, important e sa fie oferite cit mai multe premii. Tara toata se premiaza, isi pune o medalie la git si o cupa cu care sa-si bea amarul, merita si ea, saraca, macar atit, doar a fost invitata in NATO. Se inventeaza premii pentru toata lumea, astfel incit se poate da premiul pentru cel mai bun sportiv, dar si premiul pentru cel mai uitat sportiv, premiul pentru oratorul anului, dar si premiul pentru chibitul anului. Nimeni nu ne intrece atunci cind ni se pune imaginatia la incercare pentru a inventa fel si fel de premii, cu sau fara coronita. E viata noastra, putem face o meserie din asta, existenta ne poate si ea fi marcata de un astfel de premiu. Partea mai proasta e ca pe inflatia asta de premii cei mai importanti ramin cei care n-au luat nici un premiu, cei care n-au primit nici o diploma. Si cum acestia sint cu milioanele, poate ca pe undeva e mai bine asa. Anul 2002 sa fie anul anonimilor!