O meserie pusa la zid

Judecatorul se uita la tine, te masoara din cap pina-n picioare si crede ca, la felul in care arati, trebuie sa platesti fix un miliard de lei. Asta e pretul unui articol pe care tu l-ai scris, de buna credinta fiind. Cel despre care ai scris s-a simtit prejudiciat moral si a cerut daune un miliard si citeva sute de milioane. Practic, judecatorul apreciaza la cit se ridica prejudiciul moral in functie de suma pe care o cere „pagubitul“. Problema cuantumului este o problema delicata. Ne putem trezi in Romania ca ziaristii nu vor mai fi condamnati la inchisoare, dar vor fi condamnati la plata a zeci sau sute de milioane de lei sau, si mai rau, miliarde. In cazul asta, o sa fie ziaristi care o sa ceara sa intre la inchisoare decit sa plateasca miliarde. Pina la urma este posibil ca o decizie buna luata de presedintele Romaniei sa se intoarca impotriva noastra, a ziaristilor, si nu numai. Ce ma deranjeaza este ca din cind in cind se pune pe tapet problema, situatia, nici nu stiu cum sa-i spun, a ziaristilor. Uneori am sentimentul ca sint vinovat doar pentru ca sint ziarist, ca sint vinovat doar pentru ca din cind in cind indraznesc sa scriu cite un articol despre pasari, nici macar despre politicieni. Parca tot timpul trebuie sa motivam demersurile jurnalistice. Iar faptul ca putem sa scriem este mai degraba o favoare pe care ne-o face cineva, nu un drept. Parca cineva isi calca pe inima in fiecare zi si ne lasa ziarul sa apara, sa mai aparem si pe la televizor. Chestia asta cu inchisoarea mi se pare, glumind, desigur, floare la ureche in comparatie cu eforturile zilnice pe care le depunem in a convinge ca nenorocita asta de presa are si ea rolul ei. Sigur, ii inteleg si pe cei care vor sa ne puna pielea in bat, dar ii asigur ca daca vor dori razboi, o sa-l aiba. Ca sa ma intorc de unde am plecat, cei care cred ca pot cere sute de milioane de lei doar pentru ca i-am bagat in seama si o sa si cistige acesti bani se insala amarnic.