Marian Oprisan

Delegatia Permanenta a PSD a aprobat cererea lui Marian Oprisan de a fi suspendat pe o perioada de sase luni din calitatea de membru al Biroului Executiv Central. Desi presa si-a manifestat nemultumirea fata de blindetea masurii, totusi, prin raportare la atotputernicia locala a lui Marian Oprisan, momentul reprezinta o lovitura. Intimplarea de miercuri seara vine la capatul unei lungi campanii mediatice impotriva liderului local al filialei PSD. S-ar putea crede, la o prima vedere, ca ne aflam in fata unei victorii smulse partidului de guvernamint de presa noastra glorios independenta. Alertat de loviturile administrate PSD prin imaginea lui Marian Oprisan de corupt, dar, mai ales, de adversar al presei, Adrian Nastase a decis sa puna piciorul in prag. O asemenea ipoteza raspunde nevoii tot mai acute a presei autohtone de a se considera o putere in statul roman, gata sa faca leoarca de transpiratie cetateni care, asemenea baronului de Vrancea, isi permit s-o sfideze.

Din nenorocire, lucrurile nu stau asa de simplu. Analiza felului in care s-a dus campania de presa ne lasa sa ghicim o alta realitate decit cea a unei batalii intre penitele tot mai verticale si un politician care si-a luat lumea in cap. Daca afacerea ar avea tilcurile avansate de presa, trimitind la istorioare de turta dulce, atunci ar fi fost normala o pozitie ferma fata de unii lideri de la centru ai PSD, ca de exemplu Miron Mitrea, banuit de o deturnare de fonduri. Inversunarea citorva ziare asa-zis independente impotriva lui Marian Oprisan nu poate fi explicata prin solidaritatea cu amarita ziarista locala, televizata in flagrant delict de despuiere cu lautari. Au fost cazuri de atacuri la adresa presei mult mai grave decit o caseta video, a carei difuzare a cazut pe umerii falnici ai lui Marian Oprisan, si presa noastra independenta nu si-a facut un mod de existenta din a le denunta.

Ce arata iscodirea amanuntelor, singurele care conteaza intr-o viata politica marcata de diversiuni subtile? Ca apriga campanie de presa isi are radacinile in complicata situatie interna din PSD. Indiscutabil, Marian Oprisan e unul dintre liderii locali de mare autoritate ai partidului. Gratie activitatii sale, PSD a obtinut in Vrancea un scor zdrobitor la alegerile din noiembrie 2000. Prin relatiile pe care le are la Bucuresti, la ministerul condus de Miron Mitrea indeosebi, Marian Oprisan a obtinut fonduri substantiale pentru lucrari publice in judetul pe care-l conduce autoritar. Treptat – treptat, el si-a facut la Focsani o feuda tot mai independenta nu numai fata de partidele adversare, dar si fata de propriul partid. Atitudinea sa aroganta nu putea conveni insa lui Adrian Nastase, tot mai tentat de postura lui Ceausescu in viata politica, in general, si in viata interna a PSD, in special. Stiind deja tifnosenia presei cind e vorba de un personaj sfidator, dar mai ales zgircit cu bacsisurile, premierul a alimentat anumite ziare, aparent anti-PSD, cu documente compromitatoare privindu-l pe baronul de Vrancea. Iar aceste ziare, zbatindu-se intre nelinistile financiare si preocuparea de a nu trece drept aservite puterii, s-au angajat rapid intr-o campanie mai mult decit rentabila. Pe de o parte, pentru ca satisfacea interesele stapinului din Palatul Victoriei, pe de alta, pentru ca le dadea sansa de a supravietui mai departe ca publicatii independente.

Jumatatea de masura luata impotriva lui Marian Oprisan se explica perfect prin intentiile lui Adrian Nastase. Premierului nu i-a trecut prin cap o retezare a capatinii supusului de Focsani. De aceasta capatina mai are nevoie. El a urmarit doar sa-i mai taie din nas. Lucru care i-a reusit perfect. Cu sprijinul mai mult decit interesat al presei asa-zis independente.