Posibilitatea integrarii depline a economiei romanesti in UE

Un instrument principal de analiza a viitorului este scenariul. In ceea ce priveste viitorul economiei romanesti exista doua scenarii. Primul prevede o redresare economica pe termen lung aratand ca „pe termen scurt, criza e nociva, paradoxal, insa ea ar putea duce la reconstructia guvernarii“. Optimistii apreciaza ca actualele reculuri ale reformei vor fi privite decat ca marunte „schiopatari“.

Exista si scenariul pesimist care, in conditiile continuarii disputelor politice, prevede o noua escaladare a inflatiei, o scadere a increderii in leu, reducerea rezervelor valutare ale tarii, urmate de criza de lichiditate care va impiedica plata serviciului datoriei si va atrage evolutii catastrofale.

Integrarea Romaniei in UE intr-o perspectiva mai mult sau mai putin indepartata nu reprezinta un cadru, ci un parteneriat economico-social, bazat pe legi stricte ale economiei de piata si diferenta dintre nivelul de dezvoltare economico-sociala a tarii noastre si cel din tarile membre UE.

In vederea integrarii in Uniunea Europeana, Romania trebuie sa indeplineasca criteriile economice stabilite pentru toate statele care vor sa adere la Consiliul European de la Copenhaga. In acest sens, Romania a facut cateva progrese considerabile pentru structurarea unei economii de piata.

In plan politic, tara noastra dispune de institutiile democratice ale statului de drept si respecta drepturile fundamentale ale omului.

In plan economic, accelerarea privatizarii si continuarea restructurarii intreprinderilor de stat care inregistreaza pierderi mari s-au facut cateva progrese privind ameliorarea competitivitatii economice. Totusi, se constata o neglijare a sectoarelor cheie ale societatii romanesti, precum industria, agricultura, cercetarea stiintifica, invatamantul si sanatatea.

Economia se regaseste intr-un blocaj financiar si economic practic generalizat. Tehnicile financiare, valutare si fiscale aplicate pana acum nu au inlaturat blocajul.

Romania trebuie sa se integreze valului al III-lea al civilizatiei informatizate care si-a facut aparitia inca la inceputul acestui mileniu. Conform realitatilor imediate, Romania nu a atins nici macar nivelul de dezvoltare economica din 1998 si in loc sa se indrepte spre civilizatia cultural-informatizata are tendinte apropiate valului I de dezvoltare agrara.

Prognozele pentru acest inceput de mileniu nu sunt deloc favorabile pentru tara noastra, care isi va accentua decalajele fata de statele membre ale Uniunii Europene. Estimarile scenariului restructurant pentru perioada 2001-2004 se prezinta astfel:

a) Pentru intervalul 2001-2004 a rezultat ca posibil un ritm mediu anual de 4,75%. Pe latura ofertei se va inregistra o modificare insemnata a structurii economice, ponderea sectorului de servicii (inclusiv constructiile) crescand la circa 55%, in detrimentul ponderii sectorului primar. Participarea industriei la formarea valorii adaugate brute se mentine aproximativ constanta (circa 31%), in timp ce greutatea specifica a sectorului agricol coboara la 14%.

Scenariul restructurant preconizeaza o inversare de tendinta in ceea ce priveste consumul intern. In acest cadru, politicile guvernamentale vor urmari aplicarea de masuri mai eficace (prin directionare selectiva) de protectie a categoriilor sociale defavorizate, astfel ca inca din anii urmatori sa se obtina progrese sesizabile in combaterea saraciei. Indiciul cel mai concludent al iesirii Romaniei din criza prelungita pe care o traverseaza il va putea reprezenta ritmul net superior al formarii brute de capital. Insusi deficitul balantei comerciale ar urma sa provina din achizitiile tot mai insemnate de echipamente si tehnologii performante.

b) Se estimeaza ca produsul intern brut pe locuitor, evaluat la paritatea puterii de cumparare, ar putea ajunge la circa 7.250 EURO in anul 2004, fata de circa 6.000 in anul 1999.

c) Politicile macroeconomice de ajustare structurala vor favoriza reluarea cresterii economice in conditiile unei dezinflatii accentuate. Scenariul implica o reducere progresiva a ratei anuale a inflatiei, pana la sub 10%, la finele intervalului prognozat.

d) In cazul somajului, scenariul restructurant contine o schimbare de trend, inca din anul 2001, cand a inceput restrangerea acestuia. Continuarea si dupa anul 2004 a cresterii economice va apropia acest fenomen de dimensiunile sale normale intr-o economie de piata functionala, atenuandu-se astfel in mod semnificativ presiunea pentru emigratie.

Cresterea productivitatii muncii – ca rezultat al normalizarii mediului de afaceri, imbunatatirii managementului microeconomic si modernizarii tehnologice a unor sectoare este asociata cu sporuri relative ale salariului real.

Cresterea deficitului comercial necesita, chiar in conditiile intensificarii fluxurilor de investitii straine directe, o finantare externa suplimentara, prin alte intrari de capital.

Ponderea serviciului datoriei externe in exporturile de marfuri si servicii a reprezentat 21,5% in 2000 si va reprezenta circa 16% in 2004, in special ca urmare a scaderii dobanzii si a largirii termenelor de rambursare (raportul dintre volumul datoriei externe si exporturi – de 90-95% -se inscrie de asemenea in Limite acceptabile).

e) In cadrul acestui scenariu, ponderea datoriei publice totale in produsul intern brut oscileaza in jurul a 30%, iar aceea a dobanzilor anuale aferente va cobori de la 5,65% in 2000 la 4,55% la sfarsitul perioadei prognozate.

Aceste evolutii sunt de natura sa intareasca increderea pietelor financiare si a operatorilor straini in soliditatea dezvoltarii economiei romanesti.

In ipoteza continuarii actualelor politici pe fondul nerestructurarii economiei, se vor manifesta urmatoarele tendinte pana la orizontul anului 2010:

– in conditiile dezvoltarii libere, fara interventii directionale, economia romaneasca va evolua in urmatorii noua ani cu un ritm mediu anual de crestere a produsului intern brut de circa 2,50%; acest ritm mediu de dezvoltare este nesatisfacator intrucat diferenta absoluta intre valorile PIB ale tarilor dezvoltate si PIB-ul Romaniei se va mari, iar convergenta sistemelor economice va ramane un obiectiv nerealizabil pe termen lung.

– tendinta de incetinire a cresterii catre sfarsitul perioadei este mai periculoasa decat ritmul scazut in sine; ea exprima o incapacitate de adaptare a economiei romanesti la conditiile si dinamica economiei mondiale.

– rata de acumulare va creste usor de la 21% la 28%, crestere insuficienta pentru relansarea economica spectaculoasa. Datorita continuarii procesului de privatizare din industrie si sectorul infrastructurilor, investitiile straine vor ajunge la 12% din valoarea totala a investitiilor anuale. In lipsa unui puternic mediu de afaceri intern, este greu de estimat ca economia romaneasca se poate dezvolta durabil si rapid.

– exporturile vor creste mai mult ca importurile, ceea ce va duce, incepand cu anii 2007-2008, la stabilizarea datoriei externe a Romaniei (care va fi de 36-37% din PIB, respectiv 88% din volumul exporturilor dintr-un an). Cu toate acestea, deficitul comercial actual se va mentine si in viitor, cronicizandu-se prin lipsa de competitivitate.

– rata inflatiei in medie de 17-18% va accentua instabilitatea macroeconomica si lipsa de atractivitate a economiei romanesti. Cursul de schimb nominal al leului se va deprecia intr-un ritm inferior indicelui preturilor de consum, ceea ce va determina o apreciere in termeni reali, cu aproape 30% in perioada prognozata.

– media ratei de crestere a salariului mediu brut real din economie va fi de 3%, cu putin peste media ratei de crestere economica

– rata somajului va scadea treptat pana la 6,2 % la nivelul anului 2010; lucru explicabil, in cadrul politicilor economice actuale de mentinere a unei situatii negeneratoare de tensiuni sociale.

– deficitul bugetar va ramane foarte ridicat (5% din PIB) timp de patru-cinci ani, urmand sa descreasca pana la 2,2 % din produsul intern brut.

Scurtarea orizontului de timp mediu in care vom depasi actualele dificultati privind aderarea la Uniunea Europeana se poate realiza cu atat mai repede cu cat exista un consens mai larg cu privire la economia si societatea care trebuie construite. Numai schimbarile permanente in bine sunt singura sansa de izbanda a reformei romanesti intr-un timp rezonabil. Decizia apartine poporului roman care nu trebuie sa uite ca pentru toti care bat la portile Uniunii, „sentinta“ aderarii va veni nu numai din negocieri, ci si din dezvoltarea economico-sociala reala a fiecarei tari candidate.