Nasul fara voia lui

Chestionat de jurnalisti asupra Ordonantei privind vinzarea caselor de protocol, Ion Iliescu a raspuns ca n-are nimic impotriva, deoarece Domnia sa locuieste intr-un apartament cu trei camere. Rationamentul prezidential schioapata groaznic la capitolul logica aristotelica. Intrebarea se referea la opinia Domniei sale despre noul moment din istoricul proces de subtilizare a tot ce misca in tara asta, inceput si continuat cu brio de echipa Nastase. N-avea nici o importanta daca Ion Iliescu sta intr-un palat sau intr-o debara. Era intrebat asupra unei realitati politice si nu a unei realitati domestice. Faptul ca Domnia sa locuieste modest, atit de modest incit nici o masa nu poate lua acasa, nu inseamna ca e salutara perspectiva de a sti trecute in proprietatea noilor ciocoi castelele de protocol.

Prea grav n-ar fi fost daca raspunsul lui Ion Iliescu ar fi fost suferind doar la capitolul logica. Din nefericire, el a tradat o boala mult mai grava a Cotroceniului de azi, o boala de sorginte politica. Pentru a o intelege, e musai sa revenim cu mai multa atentie asupra raspunsului dat de Ion Iliescu in chestiunea vilelor de protocol. La stirea privind ordonanta, banuielile publice au mers catre puternicii zilei. Masura ar tinti trecerea in proprietatea privata a unei parti a avutiei de partid si de stat. Formatiunea de guvernamint isi continua astfel maiastra opera de lacusta a mileniului trei: rade tot! In efortul de a nu fi si el suspectat, Ion Iliescu s-a dezvinovatit invocind modestia casei in care sta cu chirie. Sub acelasi semn, al dezvinovatirii, secretarul general al guvernului, Serban Mihailescu, a tinut sa precizeze ca premierul nu-si va cumpara niciodata apartamentul din blocul impartit cu alti doi chiriasi celebri: Traian Basescu si Nicolae Vacaroiu. Numai ca nu asta e problema in afacerea vilelor de protocol. A preciza ca tu, Ion Iliescu sau Adrian Nastase, nu vei profita de Ordonanta pentru a te rostui de o casa inseamna a reduce realitatea la sterpelirea pe fata. Ar fi naiv sa credem ca ditamai presedintele sau ditamai premierul sustin o lege pentru a-si putea face rost de un apartament. Ar insemna sa-i coborim pe cei doi la nivelul unor sefi de gospodarie locativa. Mai nimerit e de presupus ca Ordonanta nu le va aduce un apartament amarit, ci o ingrasare a contului in banca. Din acest punct de vedere, precizarile oficialului de la Palatul Victoria presupun o naivitate absurda a opiniei publice. Naivitatea de a crede ca politicienii s-ar mai putea compromite, ca in anii ’90, pentru o masina mai pricopsita sau pentru un apartament. Toata lumea stie ca azi se risca o cariera politica doar pentru un milion de dolari in cont, doar pentru un cumparat cu tot cu meridianul geografic care-l traverseaza, doar pentru un combinat cu anexele sale latifundiare. Se iluzioneaza domnul premier crezind ca, prin refuzul de a nu-si cumpara apartamentul la bloc, pune ordonanta mai presus de orice suspiciune.

Se iluzioneaza insa domnul presedinte crezind ca scapa de orice responsabilitate afirmindu-si modestia locativa. Incontestabil, Domnia sa e sarac si cinstit. Daca ar fi insa un poet, l-am intelege. Saracia merge bine cu poezia. Numai ca Ion Iliescu e presedintele Romaniei. In plus, Domnia sa trece- si pe drept cuvint – drept Tatal actualului partid de guvernamint. In aceste ipostaze, Ion Iliescu are o responsabilitate mult mai mare decit aceea de a nu se corupe. Ca intelectual, il admiram pentru onestitatea sa exemplara. Ca om politic, vrem de la Domnia sa mai mult. Si anume sa se implice in batalia pentru stoparea urgenta a jafului sistematic la care se deda echipa de la guvernare. Nu e suficient sa reziste tentatiilor fosnitoare. Trebuie sa si lupte, din autoritatea functiei sale, pentru a crea un climat de munca si onestitate. Surprinzatoarea declaratie in chestiunea vilelor de protocol ne arata ca Ion Iliescu n-a inteles un adevar al zilelor noastre. Poti fi sarac si cinstit ca Iov. Daca tara al carei presedinte esti piere sub rontaitul lacustelor cu girofar, simplii cetateni vor vedea in tine Nasul din Mafia italiana. Chiar daca Nas fara s-o stii.