Intelectualii si explicatiile lor zburatoare

Un cunoscut care traieste in Craiova imi transmite pe tot felul de cai ca editorialele mele din Gazeta de Sud i se par prea didactice, prea scolaresti, excesiv de explicative. Ca sint prea tehnic si nu am mina intelectuala. Ma ingrijoreaza cu adevarat o asemenea critica. Fie numai pentru ca GdS ar putea sa piarda un cititor sau un abonat pentru ca nu-i plac editorialele mele, si tot mi-ar fi destul sa am remuscari. Cei treizeci de mii de cumparatori zilnici si cei peste o suta patruzeci de mii de cititori zilnici ai GdS nu au fost donati redactiei si tipografiei GdS si nici nu au venit prin subventii de stat. Ei au fost cistigati cu greu, om cu om, casa cu casa, cititor cu cititor, chiosc cu chiosc. Chiar daca ar fi fost mosteniti de la bunica, si tot ar trebui ca echipa GdS sa-l concedieze imediat pe cel care face ca un singur cititor sa nu mai cumpere ziarul sau sa-l evite cind il gaseste pe o masa. Este deci o problema reala.

De unde vine critica ? Din faptul constient ca doresc sa fiu cit mai simplu si cit mai neutru atunci cind incerc sa explic un anumit fenomen.Simplitatea se cucereste prin lectura si invatare. Inainte sa scrii un articol despre taxele din Romania, trebuie sa citesti cel putin o mie de pagini. Cind cititi un articol din care nu intelegeti nimic, chiar scris cu talent si arabescuri intelectuale, puteti fi sigur ca nici autorul nu intelege nimic. Articolul a fost scris, tiparit, distribuit si citit degeaba. Nu a facut sa creasca gradul de informare a cititorului. Nu a inlaturat o falsa impresie. Nu a generat si nici nu a subliniat o atitudine. Este, pur si simplu, hirtie tiparita. Buna de impachetat peste, dar mult mai scumpa chiar decit pestele.

Faptul ca incerc sa fiu neutru, sa nu amestec trairile si emotiile mele cu ceea ce incerc sa-i transmit cititorului este o reactie constienta la schimonoselile unora dintre autorii zilei din Romania. Unul invita lichelele sa se abtina de la a aparea in public. Mai bine ne ajuta sa descoperim lichelele sau sa dezvaluim lichelismul care uneori zace in noi insine si sa ne indrume cum sa-l gituim. Eu prefer sa informez publicul ca emotionalul intelectual este unul din primii mari profitori ai Romaniei postrevolutionare, unul dintre primii care au privatizat o companie de stat inaintea Legii privatizarii. Un altul se da de ceasul mortii ca imaginea Romaniei in strainatate este deplorabila, ca strainatatea nu ne respecta si nu ne admira, ca europenii nu ne cunosc enorma cultura si adinca istorie, pline de invataminte pentru toti cei in viata sau care vor veni. Eu prefer sa evit articolele intelectualului respectiv, mare plimbaret pe banii statului prin strainataturi, dar care nu vorbeste nici o limba straina. Ca urmare, cind este asezat la masa cu englezi, francezi sau americani, cu nemti sau rusi (cei care fac astazi opinia in lume), nu este in stare decit sa dea din miini ca o balerina supraponderala. Ce impresie isi fac comesenii despre romanii trimisi de statul roman sa-l reprezinte… nu mai vorbim. Un al treilea sustine sus si tare ca politicile guvernului sint proaste, vor duce la catastrofa, vor genera inflatie, somaj si revolte sociale. Nu spune de ce. Si nici nu are cum, pentru ca, atunci cind a fost ministru, nu a facut decit sa creasca inflatia, somajul, revoltele sociale. Si a mai avut si o mica, dar vioaie si persistenta contributie la cresterea coruptiei in administratia centrala. Ramas fara leafa, automobilul si secretara statului, intelectualul umple pogoane intregi de hirtie tiparita cu impresiile sale despre nenorocirile care vor veni. Si unii il admira.

Daca nu esti intr-un fel scolaresc, didactic, explicativ, nu poti avea capete de raspunsuri la intrebarile noastre comune. Oamenii sint preocupati de inflatie, de cresterea standardului de viata, de coruptie, de imaginea Romaniei in strainatate, de Legea retrocedarilor, de nivelul scolii pentru copiii lor, de felul cum sint primiti in spitale si policlinici, de felul cum arata orasul sau satul lor, de nivelul pensiei pentru parintii lor. Daca vrei sa fii citit, trebuie sa te ocupi de problemele oamenilor. Nu de ale tale. Presa scrisa nu este un instrument pentru ambitiile unora. Presa scrisa poate fi utilizata, manipulata, indusa in eroare pentru scurt timp de incercarile unora de a obtine ceea ce nu se poate obtine pe cale normala. Dar, intr-un sistem democratic si cu presa libera, aceste incercari nu dureaza mult. Nu se pot sustine. Daca discut scolareste despre bugetul de stat este pentru ca incerc sa vad daca la anul vom plati mai multe taxe decit anul acesta sau daca inflatia va creste sau va scadea. Bugetul de stat este deficitar, deci inflatia va fi peste 20 %. Bugetul de stat prevede cresterea gradului de colectare a veniturilor, deci vor fi mai multe controale, amenzi, penalitati, procese, sechestre pe capul celor care conduc firmele. Daca vor fi mai multe controale si va creste gradul de colectare a veniturilor, vor fi mai putini bani pentru investitii. Si astfel afli ca, daca bugetul de stat este deficitar, atunci trebuie sa pui bani deoparte in valuta si sa amini cumpararea unui nou frigider. Repara-l pe cel vechi!

Prietenul meu m-a provocat si am devenit emotional si personal, in loc sa fiu neutru si explicativ. Poate asa ii va placea ce scriu. Dar nu cred. Mai bine imi transmitea ca nu am talent. Cu asta m-am obisnuit. Si nimeni nu sufera din cauza aceasta.