Acasă Magazin Zona zoster apare dacă ai imunitate scăzută

Zona zoster apare dacă ai imunitate scăzută

-

Varicela şi zona zoster au aceeaşi cauză: virusul varicelo-zosterian (herpesvirus uman de tip 3). Varicela este primo-infecţia, dar, după ce afecţiunea se vindecă, virusul rămâne în stare latentă la nivelul ganglionilor nervoşi şi se poate reactiva în anumite condiţii, când imunitatea organismului este scăzută, când există o lipsă de vitamine, traumatisme, intervenţii chirurgicale, în cazul unui neoplasm (cancer) sau ca urmare a unui tratament cu citostatice sau cu imunosupresoare, dar şi în contextul altor boli, precum tuberculoza sau SIDA.
Herpesul zoster (zona zoster) reprezintă reactivarea fazei latente a virusului varicelo-zosterian. Acesta se multiplică şi ajunge prin nervii senzoriali până la nivelul pielii sau mucoaselor, unde determină apariţia erupţiei veziculare unilaterale. În general, apare mai frecvent la vârstnici, potrivit dr. dermatolog Ancuţa Proca.
Sursa infecţiei cu virusul varicelo-zosterian este pacientul cu varicelă sau zona zoster, care poate transmite virusul şi poate provoca apariţia varicelei la oamenii sănătoşi.
Transmiterea se face pe calea aerului, prin picăturile emanate de bolnav în urma unui strănut, prin intrarea în contact direct cu obiecte contaminate sau cu leziunile cutanate ale unui bolnav.

Zona zoster evoluează în trei stadii

Faza prodromală precede erupţia cutanată şi debutează cu durere, uneori intensă, cu distribuţia unilaterală a bubiţelor (pe stânga sau pe dreapta liniei mediane a corpului). Poate fi însoţită de febră și astenie. Poate mima o angină pectorală (durere de inimă), o afecţiune vertebrală (durere de spate) sau un abdomen acut, iar febra şi astenia ne pot duce cu gândul la o infecţie gripală.
Infecţia activă. După trei-patru zile, la nivelul dermatomului afectat apar vezicule dispuse în buchete, pe fond eritemato-edematos, însoţite de adenopatie regională inflamatorie. Leziunile cutanate evoluează de la papule la vezicule, bule, pustule şi cruste, pe parcursul a șapte-zece zile. Conţinutul veziculelor este iniţial limpede, apoi devine tulbure. Uneori, veziculele pot avea conţinut hemoragic, caz în care după vindecare rămân cicatrici. Crustele se vindecă de obicei în două-patru săptâmani. La pacienţii imunodeprimaţi, zona zoster se poate generaliza şi poate disemina pe cale sangvină în alte arii de tegument sau la viscere. Cea mai afectată zonă este toracele.

Forme particulare ale zonei zoster

Sindromul Ramsay Hunt (herpes zoster oticus) rezultă din implicarea ganglionului geniculat şi se manifest prin dureri auriculare (de urechi), pierderea auzului la nivelul unei singure urechi, paralizie facială şi, uneori, vertij (ameţeli), iar gustul poate dispărea în două treimi din limba anterioară. Veziculele erup în canalul auditiv extern, pe vălul palatin sau la nivelul limbii.
Zona zoster oftalmică rezultă din implicarea ganglionului Gasser şi se manifestă prin durere şi erupţie veziculară în jurul ochilor şi pe frunte, în distribuţia ramurii oftalmice a celui de-al cincelea nerv cranian (nervul trigmen).
Veziculele de pe vârful nasului (semnul Hutchinson) indică implicarea ramurii nazale şi semnalizează un risc crescut de complicaţii oculare severe, cum sunt: uveita, keratita, conjunctivita, nevrita optică, retinita, glaucomul, proptoza, retracţia cicatriceală a pleoapei şi paralizii ale muşchilor extraoculari.
Mai puţin de 4% dintre pacienţii cu herpes zoster se confruntă cu un alt focar. De obicei însă, herpesul zoster conferă imunitate, recidivele fiind rare.
Unii pacienţi, în special vârstnicii, au dureri persistente sau recurente în zona afectată (nevralgie postherpetică), care pot persista luni, ani sau chiar toată viaţă. Nevralgia postherpetică poate fi intensă, intermitentă sau constantă. Pacienţii o descriu ca o arsură sau un junghi. Infecţia de pe teritoriul nervului trigeminal poate duce la dureri severe, persistente.
Dacă diagnosticul este echivoc, detectarea celulelor gigantice multinucleate cu un citodiagnostic Tzanck poate confirma infecţia.

Tratament

Tratamentul constă în administrarea de antivirale orale (aciclovir, brivudină, famciclovir, valaciclovir). Tratamentul cu antivirale orale scade severitatea, durata erupţiei acute şi rata complicaţiilor grave la pacienţii imunocompromişi. De asemenea, poate reduce incidenţa nevralgiei postherpetice. De aceea, ar trebui să fie urmat cât mai curând posibil, dacă se poate chiar din faza prodromală.
La pacienţii cu imunodepresie severă se recomandă un antiviral intravenos. Tratamentul local constă în soluţii antiseptice, care evită suprainfectarea şi usucă veziculele. Se mai recomandă administrarea unui complex de vitamine B.
Pentru durere se administrează antialgice, sedative şi antiinflamatoare. Şi compresele umede pot ajuta la estomparea simptomelor.
Pentru tratamentul herpesului zoster oftalmic trebuie consultat oftalmologul. Pentru tratamentul herpesului zoster otic trebuie mers la un otorinolaringolog (ORL-ist).
Tratamentul nevralgiei postherpetice include gabapentin, antidepresive ciclice şi unguent topic cu capsaicin sau lidocaină. Pot fi necesare analgezice opioide. După ample studii, cercetătorii au demonstrat că injectarea întregii zone afectate cu toxină botulinică poate reduce durerea.

ȘTIRI VIDEO GdS