O profesoară de literatură din Statele Unite a apelat la ajutorul unei echipe de specialişti în neurologie pentru a identifica principalele diferenţe dintre cititul pe diagonală şi lectura atentă. Potrivit ediţiei on line a publicaţiei The Mail, experimentul organizat în acest sens a presupus scanarea cu ajutorul imagisticii prin rezonanţă magnetică (RMN) a creierului mai multor voluntari în timp ce aceştia se adânceau, mai mult sau mai puţin, în lectură. Romanul ales: „Mândrie şi prejudecată“, de Jane Austen.
Rezultatul cercetării a fost surprinzător nu doar pentru profesoara Natalie Phillips, care predă literatura şi cultura secolului XVIII la Universitatea de Stat Michigan, ci şi pentru medicii neurologi. Testele RMN au arătat că lecturarea romanelor lui Austen activează zone cerebrale asociate în mod normal cu mişcarea şi simţul senzorial, fapt ce i-a uimit pe medici, care se aşteptau ca în timpul lecturii să identifice modificări la nivelul zonelor care controlează atenţia. Imaginile RMN au arătat însă că, în timpul lecturii, cititorii îşi foloseau centrii cerebrali care se activează în mod normal în momentul în care o persoană participă fizic la o activitate. „Am rămas cu toţii surprinşi că se activează un număr foarte mare de zone cerebrale, această activare mutându-se permanent de la centrii responsabili cu plăcerea şi simţurile la cei responsabili cu atenţia“, a explicat profesoara de literatură.
Aşteptări şi rezultate
Ideea pentru realizarea acestui studiu i-a venit profesoarei observând că, în timpul lecturii, atenţia cititorilor este distrasă de diverse elemente, care nu ţin neapărat de mediul extern. Şi întrucât conceptul de abatere a atenţiei este şi una dintre temele explorate de autoarea Jane Austen, Natalie Phillips a vrut să afle dacă teoriile cognitive moderne pot explica dezvoltarea personajului Elizabeth Bennet din „Mândrie şi prejudecată“. Ipoteza de la care s-a pornit a fost aceea că principala trăsătură de caracter a personajului Elizabeth Bennet, vioiciunea minţii, ar fi fost conturată de autoare tocmai prin această capacitate a eroinei de a se lăsa distrasă şi de a explora în permanenţă ceea ce se întâmplă în jur.
Pentru a-şi testa teoria, Natalie Phillips a vrut să realizeze un studiu care să arate felul în care cititul afectează creierul. Alături de specialiştii în neurologie, a analizat voluntarii care au fost rugaţi să se aşeze confortabil în aparatul RMN şi să înceapă să citească romanul lui Jane Austen. Subiecţilor li s-au dat indicaţii precise despre cum să citească. Uneori au fost rugaţi să citească pe diagonală, aşa cum ar face-o înainte de a cumpăra o carte din librărie, alteori li s-a solicitat să se concentreze la lectură şi să studieze cu atenţie textul. În timp ce subiecţii citeau, echipa de neurologi le-a scanat acestora creierul, monitorizând totodată şi mişcarea ochilor, ritmul respiraţiei şi pulsul. La finalul experimentului, fiecărui voluntar i s-a cerut să scrie un scurt eseu pe baza a ceea ce tocmai citise.
Înainte de derularea experimentului, medicii preziseseră că cele două tipuri de lectură vor genera puţine diferenţe în ceea ce priveşte funcţiile cerebrale, iar profesoara Phillips se aştepta ca aceste diferenţe să apară în regiunile responsabile cu reglarea atenţiei. Cu mare uimire, cercetătorii au constatat că lectura aprofundată a activat zone ale creierului care sunt implicate în general în controlarea mişcărilor şi atingerilor – ca şi când cititorii s-ar fi transpus în povestea urmărită.
Literatură şi ştiinţă
Cercetarea iniţiată de profesoara Natalie Phillips se încadrează într-un domeniu interdisciplinar numit „neuroştiinţă literară“. Unii specialişti în acest domeniu analizează felul în care poezia şi ritmul afectează creierul, alţii vor să afle în ce măsură metaforele activează regiunile cerebrale senzoriale. Aceşti oameni de ştiinţă speră ca munca lor să realizeze o imagine din ce în ce mai exactă asupra misterelor cunoaşterii şi percepţiei umane, neuroştiinţa literară fiind punctul în care artele şi ştiinţa se întrepătrund.
Stilul Jane Austen
Jane Austen a fost o romancieră engleză realistă din perioada romantică previctoriană. Datorită viziunii sale complex-realiste a vieţii interioare a femeilor, a măiestriei descrierii, a amestecului bine dozat de descrieri la persoana a treia şi comentarii ironice şi burleşti, Austen a devenit cea mai notabilă scriitoare a epocii sale, cu o influenţă deosebită asupra tuturor cititorilor săi, dar şi asupra scrierii autorilor care i-au urmat.
