Şi nemţii uită câteodată
În timp ce parlamentul german este chemat să ia o decizie cu privire la aprobarea pachetului de ajutoare pentru Grecia, puţini sunt cei care îşi mai aduc aminte că şi Germania are de achitat o datorie veche către eleni. Potrivit ilsussidiario.net, datoria datează încă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când guvernul nazist a provocat daune pe termen lung statului din sud-estul Europei. Germania încă are de plătit mare parte din despăgubirile de război. Şi, deși cererile de plată a pagubelor se bazează pe fapte cât se poate de reale, mulţi ar putea fi de părere că în timpul celor 60 de ani care au trecut de la evenimente, aceste revendicări au fost pe deplin satisfăcute în condiţiile prevăzute de legile internaţionale. Potrivit lui Sven Felix Kellerhoff, jurnalist la Die Welt, pe 6 aprilie 1941, fără a fi provocat Wehrmacht-ul german, temuta armată a celui de-al Treilea Reich a pus stăpânire pe Grecia şi Iugoslavia. În ambele ţări, militarii germani au organizat un brutal regim de ocupaţie. Şi aşa cum s-a întâmplat şi în cazul altor ţări europene invadate de germani, costurile ridicate ale ocupaţiei erau suportate chiar de cei „ocupaţi“. Acest fapt a dus la creşterea inflaţiei şi, totodată, la o înrăutăţire simţitoare a calităţii vieţii pentru populaţia elenă. În plus, cel de-al Treilea Reich a forţat Banca Naţională a Greciei să împrumute Germaniei 476 de milioane de mărci, fără nici un fel de dobândă.
Despăgubiri iluzorii
După capitularea Germaniei, în toamna anului 1945, forţele aliate au organizat Conferinţa de la Paris cu privire la despăgubiri de război. Grecia a revendicat o sumă echivalentă cu zece miliarde de dolari, adică jumătate dintre cele 20 de miliarde datorate de Germania Atenei, potrivit estimărilor Uniunii Sovietice. Istoricii independenţi sunt de acord cu faptul că daunele economice produse de ocupaţia germană duc Grecia pe locul patru după Polonia, Uniunea Sovietică şi Iugoslavia într-un clasament al celor mai afectate state. În cadrul Conferinţei de la Paris, Greciei i-au fost acordate 4,5% din totalul de despăgubiri materiale şi 2,7% în alte forme de despăgubire. Grecia a primit astfel mai ales bunuri materiale, în mare parte maşini produse în Germania de Vest, în valoare de 25 de milioane de dolari la acel moment. Suma plătită de Germania a fost aşadar iluzorie faţă de cele zece miliarde de dolari solicitate de Grecia. Principalul motiv aflat la baza acestei situaţii este faptul că Statele Unite s-au opus aplicării unor sancţiuni economice mai mari, invocând ceea ce s-a întâmplat după Primul Război Mondial, când tânăra democraţie germană a fost grav afectată economic după achitarea despăgubirilor de război. De altfel, acesta a fost unul dintre factorii care au favorizat ascensiunea politică a lui Hitler.
Şi tocmai pentru a primi sumele care i se cuvin, autorităţile elene s-au adresat Curţii Internaţionale de Justiţie. În luna ianuarie, autorităţile de la Atena au depus al doilea recurs la Curtea Internaţională de Justiţie, solicitând despăgubiri şi pentru victimele masacrului de la Distomo, din 1944, când 218 locuitori ai unui sat au fost ucişi de soldaţii nemţi.
