O relaţie amoroasă are deseori de suferit din cauza egoismului partenerilor, care preferă să pună propria persoană mai presus de orice
Femeile au încercat şi au învăţat de-a lungul timpului să se afirme mai mult în relaţia amoroasă şi să fie pe picior de egalitate cu partenerii lor, fie că era vorba de chestiuni casnice, amoroase ori sexuale. Nu ar fi nimic în neregulă, dimpotrivă, aşa trebuie să se întâmple în orice relaţie sănătoasă. Probleme apar însă în unele cazuri, când, din cauza acestei egalităţi, se ajunge la un fel de competiţie, în care partenerii „punctează“ propriile reuşite, scoţând în evidenţă eventualele eşecuri ale celuilalt. Psihologii spun că situaţiile de acest gen, în care partenerii preferă să rivalizeze, nu să colaboreze, nu sunt altceva decât semne ale egoismului, care dăunează relaţiei pe termen lung.
Poate distruge relaţii
Psihologii sunt de părere că egoismul are „puterea“ de a destrăma cupluri. Specialiştii susţin că, prin natura lor, oamenii sunt egoişti, fiecare persoană crede că are dreptate în orice situaţie şi îşi apără cu orice preţ punctul de vedere şi interesele. Din acest motiv, atunci când se implică într-o relaţie, interacţiunea dintre parteneri devine deseori combativă. Această dinamică s-a dezvoltat în acest fel din cauza condiţiilor culturale, care promovează ideea de răsplată a muncii, iar din acest motiv oamenii devin lacomi din punct de vedere emoţional.
Se poate întâmpla însă ca egoismul să fie oarecum justificat. De exemplu, unul dintre parteneri îşi doreşte căsătoria, celălalt nu este pregătit – o situaţie care poate fi conflictuală pentru că, în definitiv, fiecare are motive egoiste pentru preferinţa sa. În acest caz, psihologii spun că partenerul nemulţumit nu trebuie să considere comportamentul celuilalt drept un afront personal, ci o manifestare a temerilor şi anxietăţilor acestuia. Soluţia nu este să insistaţi şi să vă obligaţi partenerul să îşi schimbe părerile peste noapte, ci rezolvarea constă într-un compromis, pentru că ceea ce contează este disponibilitatea de a-i face pe plac partenerului, măcar din când în când, în unele situaţii.
Ce se întâmplă în cazul în care doar unul dintre cei doi parteneri este dispus să lase de la sine? Soluţia este aceeaşi, calea de mijloc, susţin psihologii. Problema în acest caz apare din cauza faptului că, nereuşind să se impună, respectiva persoană are de suferit pentru că devine nefericită şi se simte cumva blocată în relaţia respectivă. Soluţia este comunicarea şi negocierea, pentru că obiectivul este acela de a găsi o cale de mijloc şi un echilibru în relaţie.
Şi ei se pot schimba…
În relaţiile în care egoismul îşi face simţită prezenţa, partenerii au la dispoziţie două variante. Fie partenerul care face de obicei compromisuri învaţă să fie mai egoist, fie cel care este mai egoist învaţă să lase mai mult de la sine. Care este cea mai bună variantă? Psihologii cred că nu există un răspuns universal valabil, ci depinde de la caz la caz. Important este însă ca fiecare dintre cele două persoane implicate în relaţie să ajungă la stadiul în care să îşi satisfacă nevoile, de orice fel ar fi ele, şi să aibă grijă de propria persoană fără să simtă vreo urmă de vinovăţie. Astfel, acest confort la nivel emoţional se va transmite şi celuilalt, iar egoismul acestuia se va estompa sau accentua, după caz, pentru ca ambii parteneri să beneficieze în mod egal de acest confort.
Egoiştii nu prea îşi recunosc acest „păcat“ şi, mai mult decât atât, cred cu tărie că cealaltă persoană este egoistul, pentru simplul fapt că nu le oferă tot ceea ce ei cer. Psihologii spun că nu este atât de important ca un astfel de om să primească o lecţie, ci să o înveţe singur, observând nefericirea pe care o provoacă persoanei cu care îşi împarte viaţa. Observând această problemă, chiar şi cei mai egoişti vor încerca să se schimbe sau să renegocieze termenii relaţiei.
