Managerii americani învaţă cum să îşi pupe partenerii. Cursurile de „sărut social“ iau amploare în SUA, americanii fiind convinşi că un lider care se respectă trebuie să ştie cum să îşi salute cunoştinţele.
Un manager care se respectă, indiferent dacă e femeie sau bărbat, trebuie să ştie cum să se comporte atunci când are o întâlnire cu un omolog al său din altă ţară. Plecând de la această premisă, în Statele Unite, managerii participă la cursuri de „sărut social“, unde învaţă cum să îşi sărute noile cunoştinţe. Nu pe gură, ci pe obraz. Însă, acest „pupic“ cast este „o artă“, după cum scrie Wall Street Journal, „fiind destinat să creeze o intimitate, oricât ar fi ea de modestă, şi generează încredere. Pupatul a devenit un instrument de lucru indispensabil în toate culturile care îl practică, iar fără el nu se mai fac afaceri. Să ştii să săruţi pe obraz, fie că e vorba de o uşoară atingere sau de un „pupic“ zgomotos, nu e suficient.
Un manager care se respectă trebuie să ştie dacă este suficient un singur pupic sau dacă sunt necesare două sau trei; sau dacă trebuie să se pupe doar un bărbat cu o femeie, sau este permis şi pupatul între doi parteneri de discuţie de acelaşi sex.
„Câte bordeie, atâtea obiceie“
În Europa, unde un pupic pe obraz şi luatul de braţ sunt gesturi aproape banale, mai ales pentru persoanele de acelaşi sex, astfel de cursuri ar putea părea ciudate. Însă, în puritana Americă, unde se poate întâmpla să te pomeneşti sărutat pe buze de noile cunoştinţe, aceste cursuri sunt cu adevărat revoluţionare.
De obicei, americanii se limitează la o viguroasă strângere de mână, chiar şi după mai multe întâlniri. Managerii, în mod deosebit, sunt obişnuiţi să păstreze o anumită distanţă fizică.
Deşi le-a luat ceva timp, ei şi-au dat seama că, atunci când e vorba de asociaţii, clienţi, angajaţi sau investitori străini, lucrurile nu merg aşa uşor. Aceştia se aşteaptă să fie pupaţi pe obraz, iar omiterea ritualului este considerată o jignire.
După un curent ce ar putea fi numit „fără pupături, suntem americani“, asistăm acum la o frenezie a „pupicurilor sociale“, mai ales în rândul managerilor.
Ghid de pupături
Wall Street Journal a publicat şi un ghid. Astfel, în Mexic aflăm că se „poartă“ un singur pupic, în Franţa – două sau patru, în Etiopia – trei etc. Cristina Binkley, specialistă în etichetă, recomandă pupatul pe obraz ca formă de salut, mai ales că, potrivit cercetătorilor, prin tradiţionala strângere de mână se transmit mult mai multe bacterii decât prin inocentul pupic pe obraz. Această formă de salut s-a împământenit printre politicienii americani. Iar „pupăciosul-şef“ sau „kisser in chief“, cum ar spune americanii, este nimeni altul decât preşedintele Bush, care pupă pe oricine se nimereşte în faţa sa.
