În arhitectura tradiţională românească, bucătăria a fost întotdeauna în centrul casei. Se intra direct în încăperea în care se aflau vatra, cuptorul, partiu valabil şi în prezent, cel puţin în anumite zone.
Departe de a fi fani ai gătitului, locuitorii satului românesc ştiau la fel de bine ca şi noi că bucătăria este încăperea în care se adună toată familia la începutul zilei, unde se regăseşte la sfârşitul ei şi unde se iau cele mai importante hotărâri. De aceea ei au aşezat-o în centrul casei, unde ar fi trebuit să rămână până în prezent.
Şi cum toate ideile bune sunt adaptate stilului nostru de viaţă, bucătăria de vară de acum vine ca răspuns la bucuria pe care o simţim cu toţii atunci când avem posibilitatea de a petrece timp în aer liber. Cu ajutorul aparaturii de ultimă oră, al designului special creat pentru spaţii exterioare sau chiar al ustensilelor de uz casnic tradiţionale, o bucătărie în aer liber poate fi exact atât de simplă sau sofisticată pe cât v-o doriţi.
Primul pas: poziţionarea
Folosirea bucătăriei de vară presupune multe drumuri făcute între ea şi casă. Şi ca să nu se ajungă la adevărate excursii, care, cu siguranţă, vă vor epuiza, bucătăria de vară n-ar trebui să fie poziţionată foarte departe de casă, dar nici în umbra ei. Pentru a marca zona aferentă acesteia sau chiar pentru a-i da mai mult farmec, puteţi planta pomi fructiferi în apropiere sau o puteţi poziţiona lângă un arbore înalt, pentru ca în felul acesta să vă bucuraţi şi de umbră. Nu uitaţi însă că un grătar sau un şemineu exterior, greşit poziţionate, ori alt fel de aranjamente ce implică focul vă vor aduce fumul în casă sau în bucătărie, putând deveni, în anumite situaţii, chiar un pericol de incendiu.
Tipuri de bucătării
În SUA s-a dezvoltat un tip de bucătărie de vară deschisă, un ansamblu format dintr-un loc pentru gătit doar acoperit şi, adiacente, locul de luat masa, şemineul veritabil şi acel grătar de bună calitate. Acesta este indispensabil americanilor pentru o duminică petrecută cu familia în aer liber şi reprezintă o soluţie excelentă, mai ales dacă se află în apropierea nelipsitei piscine. Acest cadru de vis poate fi adaptat cu succes climei noastre, dar este evident că o asemenea bucătărie poate fi folosită exclusiv în anotimpurile calde. Partea bună este că vorbim acum de o structură simplă, uşor de ridicat, din materiale precum metalul sau lemnul, care pot fi subliniate prin parapeţi placaţi cu piatră sau printr-o poziţionare adecvată a grădinii.
Pe de altă parte, o construcţie închisă, complet separată de casa propriu-zisă, poate fi folosintă de la începutul primăverii până spre sfârşitul toamnei. Şi cum nu e nimic mai plăcut decât o cină în aer liber, cel mai bine ar fi să căutaţi o formulă în care un şemineu exterior, un grătar şi zona verde să-şi găsească loc în jurul acestei bucătării. În ceea ce priveşte bucătăria, aceasta ar trebui să se deschidă spre exterior prin vitraje mari, terase acoperite sau descoperite, astfel încât să nu predomine plinul, să nu devină grea sau neprimitoare. Nu uitaţi că este doar o anexă a casei; trebuie deci să aibă locul ei, să se subordoneze cumva elementului principal din compoziţie, care, în mod clar, este casa. Elementele cu care „vă puteţi juca“ sunt proporţiile (delicat de lucrat cu ele, mai ales că diferenţele geometrice între casă şi bucătăria de vară vor fi destul de mari), apoi materialele cu texturile şi culorile lor. Bineînţeles că o structură uşoară din lemn sau metal este o variantă foarte bună şi înseamnă mai puţină bătaie de cap, iar în ceea ce priveşte închiderile, aveţi o libertate foarte mare.
Trebuie menţionată din nou o regulă de aur, şi anume aceea a unităţii în diversitate: casa împreună cu anexele ei formează un tot care e bine să rămână unitar. Bucătăria de vară nu trebuie să pară din alt timp sau alt loc.
Considerente tehnice şi estetice
Problemele de care vă veţi lovi invariabil sunt legate de utilităţi: apă, electricitate, gaze. Toate pot fi rezolvate cu ajutorul specialiştilor, fiind evident că nu vă puteţi lipsi de ele tocmai în bucătărie. Structura, după cum spuneam, n-ar trebui să ridice probleme, fiind vorba de o construcţie mică şi uşoară. Materialele precum lemnul, piatra sau metalul pot fi folosite cu încredere. Acoperişul ar trebui rezolvat cu acelaşi tip de linie, material şi culoare ca şi cel al casei, chiar dacă închide numai un spaţiu tip foişor.
Mai departe, aveţi libertatea să vă jucaţi după pofta inimii cu zona verde: amenajarea grădinii în ton cu atmosfera urmărită poate schimba multe. Bucătăria de vară poate fi legată de casă printr-o alee, un traseu subliniat cu ajutorul iluminatului artificial sau al vegetaţiei. În orice caz, nu sacrificaţi spaţiul verde pentru terase turnate în beton. E mai bine, subiectiv vorbind, să lăsaţi vieţii în aer liber ceea ce merită, lucru de care cu siguranţă vă veţi bucura în orice seară răcoroasă de vară.
Bianca SANDA
