Iaşiul este oraşul cu cea mai veche Universitate din ţară, iar Parcul Copou păstrează muzele lui Eminescu.
Iaşi, oraş din nord-estul României, a fost menţionat prima oară în documente de Alexandru cel Bun, în 1408, fiind un centru educaţional remarcabil şi păstrând câteva piese arhitecturale frumoase, precum Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi“şi neogoticul Palat al Culturii (locul în care se află patru muzee: al Istoriei, al Tehnologiei, al Etnografiei şi al Artei). Multe clădiri din vechiul centru al oraşului au fost dărâmate în timpul regimului comunist, în locul lor construindu-se câteva blocuri de apartamente în stil sovietic, dar şi clădiri moderne, întemeiate recent, precum Universitatea „Petre Andrei“ sau hotelul Europa.
Multe personalităţi culturale îşi găsesc rădăcinile în Iaşi: Ion Creangă, Mihail Kogălniceanu, Gheorghe Asachi, Mihail Sadoveanu, Octav Băncilă şi alţii.
Anual, la mijlocul lunii octombrie, municipalitatea locală organizează un festival extraordinar: „Sărbătorile Iaşiului“. Atunci are loc şi pelerinajul la moaştele Sfintei Paraschiva. Uneori, chiar şi un milion de persoane din ţară şi din străinătate vin să se închine.
Universitatea „A.I. Cuza“, inaugurată în 1860
Se spune că Universitatea cea mai veche din ţară este cea de la Iaşi. Oficial, a fost inaugurată pe 7 noiembrie 1860 de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, al cărui nume îl poartă în prezent. În fapt, se poate spune că la baza înfiinţării acestei Universităţi a stat Academia „Mihăileana“, creată la 1834 de Mihail Sturdza. Iar dacă facem o incursiune în timp, putem spune că este o continuatoare simbolică a vechii Academii Domneşti din Iaşi, înfiinţată de Vasile Lupu, în 1642. Actuala clădire, îmbinând stilurile baroc şi clasic, a fost construită între anii 1893 şi 1897, după planurile minuţioase ale arhitectului Louis Blanc. Ea a fost inaugurată de regele Carol I şi de regina Elisabeta. Intrarea în Universitate se face prin Sala Paşilor Pierduţi, celebră pentru picturile realizate de Sabin Bălaşa.Dacă la început avea doar trei facultăţi, în prezent, Universitatea „A.I. Cuza“ din Iaşi se poate mândri cu 15 facultăţi şi o serie de colegii.
La Universitatea din Iaşi s-au format savanţi de prestigiu, cum ar fi: Grigore Cobălcescu, Petru Poni, Alexandru Philippide, Alexandru D. Xenopol, Dragomir Hurmuzescu, Alexandru Miller, Octav Mayer, Gheorghe Brătianu, Grigore T. Popa, Gheorghe Platon, Alexandru Zub şi alţii.
Parcul Copou – locul eminescian
Mai sus de Universitate începe Parcul Copou, o grădină publică, în care principalul element de atracţie turistică este Teiul lui Mihai Eminescu, loc în care se spune că poetul venea deseori pentru a scrie poezii. Parcul a fost înfinţat sub domnia lui Mihail Sturdza, în 1835. Iniţial, locul a fost ales pe uliţa Podul Verde, unde era staţia de poştă a oraşului. Apoi, parcul a fost extins între 1849 şi 1852, iar din 1860 a fost iluminat cu felinare.Despre Teiul lui Eminescu se spune că este un urmaş al Codrului de la Copou şi că era aşa de frumos încât, în momentul în care a fost amenajată grădina publică, a fost lăsat în picioare, deşi nu se înscria pe axa centrală a parcului. De zeci de ani, Teiul lui Eminescu este un simbol al Iaşiului şi, în acelaşi timp, un loc pentru îndrăgostiţi. În faţa Teiului se află bustul poetului. În anii ’80, a fost la un pas de a se usca din cauza unei plombe de beton turnate în trunchiul său lovit de trăsnete şi rupt de furtuni. Din fericire, ca printr-o minune, din crengile sale au coborât rădăcini, pe lângă plomba de beton, care s-au înfipt în pământ. După cum spunea profesorul Mandache Leucov, astfel de cazuri de rădăcini adventive sunt extrem de rare.
Iaşiul i-a legat pe Creangă şi pe Eminescu
Nu se poate vorbi despre Eminescu fără a aminti de prietenul său cel mai bun, Ion Creangă. De altfel, numele pitorescului cartier ieşean este strâns legat de cel al povestitorului născut la Humuleşti. În această casă a locuit Ion Creangă din 1872 şi până în 1889, când a murit.Bojdeuca lui Creangă a devenit muzeu pe 15 aprilie 1918 şi este prima casă memorială din România. În curte se află statuia scriitorului, realizată în 1990 de studenţi ai Academiei de Arte Plastice, precum şi bustul lui Creangă, realizat în granit de sculptorul Iftimie Bârleanu în 1968.
Casa memorială Vasile Pogor, supranumită şi Casa cu ferestre luminate deoarece a fost printre primele din Iaşi care aveau iluminare electrică, se află situată mai jos de Universitatea „A.I. Cuza“ şi este sediul Muzeului Literaturii Române. Clădirea a fost construită în 1850 de boierul Vasile Pogor, cel care va fi de trei ori primarul Iaşiului. Aici s-au ţinut întâlnirile Junimii, societate care a fondat revista Convorbiri Literare. Pe 26 decembrie 1972, Casa Pogor a fost transformată în Muzeu, având în patrimoniu sute de piese din epoca marilor clasici, literatura română şi contemporană. Printre cele mai reprezentative exponate se numără ceasul de aur al lui Eminescu, cu monogramă, inelul de aur cu piatră de rubin, o piesă de mobilier de la Mihail Kogălniceanu, un set de călătorie şi corespondenţă al lui Costache Negri, tabloul „Cap de dac“ al lui G. Asachi şi pianul lui Duiliu Zamfirescu. Printre exponatele cele mai valoroase ale muzeului se mai numără şi o „Gramatică“ de I. Văcărescu, „Critice“ de T. Maiorescu, precum şi un „Almanah de învăţătură şi petrecere“ de M. Kogălniceanu.
Naţionalul din iaşi şi Muzeul Teatrului adăpostesc adevărate opere de artă
Construită pe locul vechii primării, după planurile arhitecţilor Fellner şi Helmer, între anii 1894 şi 1896, clădirea Teatrului Naţional din Iaşi adăposteşte adevărate opere de artă. În primul rând, Cortina pictată de meşterul M. Lenz în 1896 are în centru o alegorie a vieţii, cu cele trei vârste, şi în dreapta, alegoria Unirii Principatelor Române. După aceea, urmează Cortina de Fier, ce separă etanş scena de sală şi a fost pictată cu motive ornamentale simetrice de Al. Goltz. Şi, nu în ultimul rând, Candelabrul din cristal de Veneţia, care are 109 becuri şi care încă de la început a fost alimentat de la Uzina Electrica, din apropiere, inaugurată odată cu clădirea teatrului.Muzeul Teatrului, de la Iaşi, înfiinţat în 1976, este unic în ţară şi se află într-o clădire construită în 1870, care a aparţinut poetului Vasile Alecsandri, la câteva sute de metri de Piaţa Unirii. În cadrul muzeului se pot admira o expoziţie de afişe, cărţi, manuscrise, costume, piese de mobilier şi colecţii de medalii, exponate care prezintă evoluţia teatrului în România, de la primele manifestări.
Actuala clădire a Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu“ a fost construită în perioada 1930 – 1934 ca sediu al Fundaţiei Universitare „Ferdinand“ şi pentru a găzdui o vastă bibliotecă şi un Institut de Ştiinţe. După planurile arhitectului Constantin Jotsu, exteriorul este marcat de coloane în stil ionic, iar în interior s-a lucrat cu marmură de Carrara şi mozaic veneţian. În anul 1945, clădirea a fost cedată Bibliotecii Centrale Universitare.
În prezent, instituţia deţine un fond de peste 2,5 milioane de cărţi şi publicaţii. Printre cele mai valoroase lucrări sunt „Evanghelia cu învăţătura de Coresi“, tipărită în 1581 (cea mai veche carte românească din Iaşi) şi „Cazania lui Varlaam“, apărută în 1643, în timpul domnitorului Vasile Lupu, la prima tipografie din Moldova, cea de la Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi“. Casa Dosoftei, din apropierea Palatului Culturii, a fost construită între anii 1677 – 1679, în timpul domnitorului Antonie Vodă Ruset, şi a adăpostit cea de a doua tiparniţă din Moldova, îngrijită de Mitropolitul cărturar Dosoftei, cu sprijinul lui Nicolae Milescu-Spătarul. În interiorul muzeului se găsesc exponate unicat de carte veche, obiecte de cult şi o valoroasă copie a Letopiseţului Ţării Moldovei de Grigore Ureche.
