Dacă priviţi detaşat aglomeraţia din Craiova de la prânz şi în acelaşi timp vreţi să gustaţi o mâncare caldă, puteţi alege restaurantul situat la etajul cinci al magazinului Mercur. A fost alegerea pe care am făcut-o şi noi ieri la prânz. La ora la care treceam pragul restaurantului doar o masă, la separeuri, era ocupată. Era vorba de un grup de domnişoare care a atras imediat atenţia chelnerilor din sală, care se osteneau să aranjeze sala. Am ocupat o masă de la care puteam privi aglomeraţia de pe stradă. Am primit şi un meniu între drumurile pe care cei doi chelneri de serviciu, unul în costumaţia adecvată, celălalt, deocamdată, în vestimentaţia personală, le făceau către masa domnişoarelor. Am răsfoit meniul, preocupaţi să găsim un preparat care să semene a specialitatea casei. Printre felurile diferite de mâncare, gustări calde şi reci, preparate din carne româneşti, am găsit un singur produs al „casei“: rulou de pui a la Mercur. L-am completat cu o garnitură de cartofi şi o salată.
Bile albe, bile negre
În timpul care s-a scurs până la primirea mâncării am avut răgaz să studiem puţin restaurantul. Ne-au atras atenţia câteva pete de mâncare lăsate de un client mai vechi, pe care detergentul utilizat de restaurant nu le putuse înlătura. În mijlocul mesei, o piesă care făcea notă discordantă: o solniţă care fugise probabil din olivieră. Nu cea de pe masă, căci ea era în formaţie completă, chiar dacă solniţa şi piperniţa nu făceau notă bună cu sticlele cu ulei şi oţet. Altă bilă neagră: oţetul ar fi trebuit schimbat căci o musculiţă care greşise direcţia se înecase acolo. N-o văzuse nici un om al casei, doar noi. Renunţăm la această analiză pentru a ne întoarce privirea spre geam, devenind spectatori ai aglomeraţiei de afară. Atenţia ne este atrasă de un cuplu care se aşază la o masă învecinată. Lipsa muzicii, chiar şi în surdină, făcea ca discuţia vecinilor de mese să se facă destul de bine auzită. Ne prefacem că nu ar ajunge până la noi replicile schimbate între ei. Între timp, soseşte şi mâncarea. Ruloul arată şi miroase bine, aşa că trecem la atac. De data asta, o bilă albă se alătură celorlalte negre. Dar şi una gri, căci o dată cu mâncarea ne sunt aduse şi trei chifle pe care chiar nu le comandasem şi care cu siguranţă vor fi trecute pe nota de plată. Nu face însă nimic, se cădea totuşi să fim întrebaţi. Savurăm mâncarea pe fundalul sonor al vecinilor de masă, aruncându-ne din când în când şi câte o privire pe geam, pentru a urmări dansul fulgilor de nea. O dată cu ultima înghiţitură, cerem şi nota de plată şi factura fiscală care, conform modei care circulă prin restaurantele craiovene, ne este refuzată pe motiv că: „Pentru o sumă atât de mică nu emitem decât bon fiscal“. E bine măcar că scuza cu „şeful nu este aici“ nu a fost invocată, pentru că din întâmplare şeful ne este cunoscut din vedere, iar prezenţa lui a fost sesizată în timpul vizitei. În aşteptarea bonului fiscal, altă bilă gri: doi clienţi care aleseseră o masă la geam, după ce primesc meniurile, sunt rugaţi respectuos să se ridice, pe motiv că masa e rezervată. O fac nu înainte de a protesta, şi pe bună dreptate, dat fiind faptul că nu era plasată nici o plăcuţă care să anunţe acest lucru. Înainte de a părăsi incinta restaurantului, trecem şi pe la baie. Curăţenie, numai că şi aici trecerea altor clienţi certaţi cu bunele maniere este vizibilă. Dovadă stau urmele de încălţăminte, probabil imposibil de curăţat, de pe capacele de la WC. În ciuda combinaţiei nu tocmai echitabilă de bile negre, albe, gri, plecăm oarecum mulţumiţi de calitatea mâncării şi de preţurile accesibile practicate de restaurantul Mercur.
Restaurantul Mercur
Etajul cinci, magazin Mercur
Prezentare Gustoase
Personalul Atent la preferinţe
Atmosfera Se poate şi mai bine
Preţuri Acceptabile
Toaleta Curată
