1 Martie mi s-a parut un prilej potrivit de a iesi in oras, la un restaurant nou, pentru a experimenta. Desi am avut temeri ca multe femei aveau sa fie invitate in oras, cu acelasi prilej, de partenerii de viata, iar localurile ar putea fi aglomerate, aveam sa descopar ca nu acesta era si cazul restaurantului pe care l-am ales eu: Lafayette.
Restaurantul Lafayette este intim, pozitionat intr-un beci, având un spatiu relativ restrâns, cu câteva mese, dar si cu trei separeuri. Am profitat de aceasta delimitare a spatiului si am ocupat, impreuna cu companionii mei, unul dintre aceste separeuri. In ceea ce priveste designul interior, acesta nu este deosebit, dar mi-au atras privirea lumânarile, care nu lipseau de pe nici o masa (pentru a spori ideea de intim pe care mizeaza, probabil, administratorii localului), dar si obiectele decorative din local, in numar mic, dar alese cu bun-gust. Asadar, nimic extravagant, ba, dimpotriva, un design oarecum simplist, care iti lasa impresia (cel putin mie asa mi s-a intâmplat) ca lipseste ceva…
Meniul este destul de bogat. Mi-a atras atentia Saltimboca Romana, pe care o incercasem, cu alta ocazie, intr-un alt restaurant craiovean. Impresia lasata atunci a fost una atât de placuta, incât mi-am simtit papilele gustative reactionând la simpla pronuntare a denumirii preparatului. Am comandat, fara ezitare, o portie de Saltimboca. Prietenii mei au ales un rulou specialitatea bucatarului, parmacheff si o portie de tochitura cu mamaliguta, iar ei au fost mult mai inspirati decât mine. Si asta pentru ca reteta de Saltimboca pe care am incercat-o eu in urma cu ceva timp era total diferita de cea a bucatarului de la Lafayette (desi aceasta din urma este mult mai fidela tuturor cautarilor rezultate in urma unui simplu „searche“ pe Google). Cu toate acestea, a fost ceva care mi-a displacut la Saltimboca marca Lafayette: vinul folosit in exces pentru prepararea sosului era acru si, in plus, daca smântâna nu a fost folosita la prepararea sosului, nu am gasit explicatia pentru care statea intinsa, ca scoasa din galetusa, pe bucatile de sunca presata; una peste alta, combinatia de gusturi n-a fost una dintre cele mai fericite si trebuie sa recunosc ca, fiind usor infometata, am apelat la bunavointa prietenilor pentru a gusta din preparatele lor. Ruloul specialitatea bucatarului mi s-a parut exceptional, la fel si tochitura (desi sosul era putin cam sarat pentru gusturile mele).
Toaleta nu m-a impresionat. Aceeasi senzatie ca lipseste ceva m-a insotit si acolo: nu este vorba de gresie, faianta sau dotarile obligatorii, poate doar usile vechi (dar fara acea amprenta „nobila“ a vechimii) m-au facut sa ma gândesc ca ar fi loc si de mai bine. Si când vine vorba despre curatenie e loc de mai bine.
Preturile sunt acceptabile, desi, pe parcursul serii, am observat ca toti ceilalti clienti ai restaurantului venisera mai mult pentru atmosfera din jurul unui pahar decât pentru mâncare. Personalul, destul de amabil, chiar daca uneori mai face greseli elementare de matematica. Noroc ca le corecteaza inainte sa plece clientii si sa constate ca au o gaura insemnata in bugetul localului sau al propriului buzunar.
Lafayette
Adresa – str. Unirii, nr. 26
Calitatea preparatelor gustoase si nu prea
Comportamentul personalului cu capul in nori
Atmosfera intima
Preturi acceptabile
Toaleta satisfacatoare
