Serialele de televiziune, cunoscute la noi cu termenul de „telenovele“, par sa aiba o lege proprie atunci când vine vorba despre dragoste, loialitate, procreare si moartea personajelor – „el“ si „ea“ provin din medii sociale total diferite si ramân intotdeauna impreuna, dupa ce infrunta aventuri mai mult sau mai putin realiste.
Aceste programe de televiziune, care creeaza dependenta, au o trasatura comuna ce le diferentiaza de restul serialelor si spectacolelor televizate – intrigile se tes una dupa alta, atât de rapid si atât de multe incât, la un moment dat, nu mai stim care este ideea filmului, unde se termina un subiect si unde incepe altul.
In Statele Unite, primele „telenovele“ au fost difuzate dupa-amiaza. Aceasta s-a intâmplat pentru ca, la inceput, rolul serialelor de acest tip a fost de a distra gospodinele care, in acel moment al zilei, erau acasa si se ocupau de curatenie. De acolo provine si termenul „daytime soaps“ (program difuzat in timpul zilei). Dar, in anii ’70 si ’80 a aparut un val de seriale difuzate seara, care contineau scene un pic mai „deocheate“ si nume mai cunoscute in lumea actorilor. Acestea au fost numite „prime time soaps“ (programe difuzate la ora de vârf).
Insa „telenovelele“ nu sunt o inventie a televiziunii. Ele au inceput sa fie difuzate la posturile de radio in anii ’20, ajungând pe micul ecran abia 20 de ani mai târziu.
Numele de „soap opera“, „soap“ insemnând „sapun“, provine din faptul ca audienta careia i se adresa programul era alcatuita din femei casnice; astfel ca marii comercianti de produse pentru curatenie, in special detergenti si sapunuri, se foloseau de aceste programe pentru a-si face publicitate.
Desi ideea principala a acestor seriale nu s-a schimbat mult, audienta s-a modificat, din punct de vedere social si demografic. Astfel, spoturile publicitare din pauzele episoadelor variaza foarte mult in zilele noastre, de la produse din domeniul farmaceutic pâna la produse alimentare si articole de imbracaminte.
