Maraton la lupte greco-romane
Jocurile Olimpice ne-au oferit multe momente memorabile, de-a lungul timpului, in care competitorii si spectatorii au fost la fel de incordati, fiecare secunda trecând extrem de greu. Dar la Olimpiada de la Stockholm, din 1912, limitele imaginabilului au fost depasite in doua meciuri de lupte greco-romane, transformate in adevarate maratoane.
Acest stil de lupta a fost folosit in Olimpiade inca de la primele editii. Dar, in 1896, luptele greco-romane au fost incluse in categoria jocurilor moderne. Stilul liber, care permite folosirea picioarelor, este o caracteristica adaugata in 1912, desi nu s-a tinut cont de ea la Jocurile Olimpice de la Stockholm. Specialistii considera insa ca istoria sportului nu ar mai fi la fel daca acest lucru s-ar fi intâmplat.
Martin Klein, reprezentantul Rusiei la categoria mijlocie, si Alfred Asikainen, care lupta pentru Finlanda, au luptat timp de 11 ore si 40 de minute – stabilind un record mondial – inainte ca rusul sa isi poata invinge adversarul. El a fost insa atât de extenuat incât nu a mai intrat in ring sa dispute finala, medalia de aur revenind reprezentantului Suediei – Claes Johanson.
Dar un meci si mai ciudat a avut loc in acel an la categoria grea. Anders Ahgren, din Suedia, l-a avut ca adversar pe Ivar Bohling, din Finlanda. Cei doi s-au luptat timp de noua ore in finala, meciul fiind intrerupt intr-un târziu de arbitri. Gestul acestora nu a fost motivat de grija pentru sanatatea sportivilor, ci de faptul ca nici unul dintre ei nu a putut dovedi ca ii este superior celuilalt. Regulile acestui sport cer ca jucatorul declarat câstigator sa fie superior adversarului sau. Intrucât nici unul dintre cei doi nu a dovedit acest lucru, ambii au primit medalii de argint.
