„Blestemul“ domnisoarei de onoare
Domnisoarele de onoare merita toata compasiunea, pentru ca sunt intotdeauna in umbra stralucitoarei mirese – unele chiar pâna la adânci batrâneti.
Acest rol al domnisoarei de onoare dateaza de câteva secole. In trecut, prietenele miresei se imbracau la fel ca ea pentru a induce in eroare spiritele malefice care ar fi vrut sa fure viitoarea sotie din bratele alesului sau. De-a lungul timpului, rolul a suferit câteva „mici modificari“, domnisoara de onoare devenind o „umbra palida“ a miresei si, bineinteles, un prilej pentru toata lumea sa arate cu degetul si sa spuna in soapta: „Cum, domnisoara X nu s-a maritat inca?“.
Mai târziu, doua minti creative au decis sa foloseasca in avantaj propriu rolul devenit deja, in mod traditional, „pe locul al doilea“.
La jumatatea anilor 1920, doi directori de publicitate, Gordon Seagrove si Milton Feasley, au fost angajati de creatorii apei de gura „Listerine“ sa prezinte publicului subiectul delicat al respiratiei urât mirositoare. Cei doi au creat o campanie de promovare concentrata asupra „incidentelor“ in situatii sociale, cea mai populara reclama fiind cea cu „Edna“ – o domnisoara care se apropia de 30 de ani si era inca necasatorita din cauza respiratiei urât mirositoare. Bineinteles, mesajul a fost „always a bridesmaid and never a bride“ („intotdeauna domnisoara de onoare, dar niciodata mireasa“ – n.r.).
Desi Seagrove si Feasley au popularizat acest text, nu ei sunt creatorii. Fraza fie a fost inspirata, fie a fost preluata in mod inconstient dintr-o melodie victoriana numita „Why Am I Always A Bridesmaid?“ („De ce sunt mereu domnisoara de onoare?“ – n.r.), compusa de Fred W. Leigh. Printre versurile cântecului sunt si urmatoarele: „De ce sunt mereu domnisoara de onoare,/ Dar niciodata mireasa?/ Ding! Dong! Clopote de nunta/ Suna mereu pentru alte fete“.
