Există tot felul de vorbe în popor, însă una dintre ele, cea mai întâlnită, este că „generaţia din ziua de azi nu mai citeşte“. Cum refuz să cred în generalităţi şi cum nu pot accepta ideea că „tinerii de azi“ sunt o cu totul altă specie faţă de cei „de altădată“, o specie din care s-a extirpat dorinţa lecturii, fiind interesaţi doar de aparenţe şi concentraţi pe partea materială şi nu pe cea spirituală, am întrebat câţiva tineri craioveni şi pe şefa unei biblioteci ce şi cât se citeşte şi am descoperit că unii dintre ei încă sunt pasionaţi de lectură.

Prima oprire din periplul meu în căutarea tinerilor iubitori de literatură a fost la Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman“ din Craiova, unde am aflat că există cititori de toate vârstele şi de unde am înţeles că pasiunea pentru literatură este o responsabilitate împărțită între părinți, cadrele didactice și mass-media. Totul începe acasă, cu puterea exemplului. Un părinte care citește este un bun exemplu pentru copilul său. Un părinte care merge împreună cu copilul său în biblioteci, librării și la târguri de carte este un alt exemplu pozitiv. Apoi intervine rolul dascălului să promoveze lectura la ore, să facă tot posibilul ca elevii să îndrăgească cititul, cartea, atelierele de lectură, nu să impună „lectura obligatorie“.
„Avem cititori de toate vârstele şi ce înseamnă de toate vârstele? O să vă gândiţi că aşa din clasa I sau a II-a, atunci când încep să înveţe şi să buchisească literele. Nu, de mici de tot, de la grădiniţă, de la doi ani pentru că pentru ei au fost inventate şi cărţile citite, cu imagini, cu text puţin în cazul în care părinţii vor să le citească, dar au şi nişte butonaşe, ei putând asculta ceea ce scrie pe fiecare pagină. Sunt extrem de ingenioase şi prind foarte bine la copilaşii mici. E bine că părinţii lor se preocupă să-i înveţe de mici cu poveştile.
Cei din clasele I-IV vin pentru că ajung la vârsta poveştilor, cei din V-VIII ajung, de asemenea, la romanele dedicate vârstei lor şi încep să fie atraşi de ele. Despre elevii de liceu ce să spunem? Ei, vor nu vor, trebuie să citească, de data aceasta pentru că îi aşteaptă un bacalaureat. Mai încolo, în ceea ce priveşte grupa de vârstă, vorbim deja despre oameni maturi care singuri îşi formează nevoia de lectură şi sunt de toate vârstele. Cred că sectorul bine reprezentat este al elevilor, studenţilor şi al pensionarilor. Din păcate, mai puţin populaţia de vârstă medie, dat fiind şi faptul că avem un serviciu, avem multe îndatoriri în familie şi mai puţin timp pentru citit, dar există“, a spus Rodica Păvălan, şef bibliotecar.

Tinerii din Bănie, preocupaţi de dezvoltarea personală

Tinerii craioveni se îndreaptă, din ce în ce mai mult, către dezvoltarea personală, o noţiune care ia amploare pe zi ce trece. Tot mai mulţi dintre aceştia îşi propun să evolueze, să se autodepăşească, să-şi înfrunte temerile cele mai adânci şi să devină mai buni şi mai adaptaţi realităţii, prin cunoaştere susţinută. La polul opus se află oamenii care își găsesc fericirea în moderaţie şi promovează conservatorismul, iar cei de mijloc se lasă purtaţi de imaginaţie, preferând literatura de tot felul, uneori petrecându-şi ore bune printre rafturile bibliotecilor.
„Oferta noastră este foarte mare, literatură de toate genurile şi carte de specialitate. Fiecare cititor al nostru pote să vină. Avem acces la raft, poate sta cât doreşte în bibliotecă şi să îşi aleagă titlul preferat sau ceea ce are novoie. Totuşi, aş putea spune că merg foarte bine psihologia şi dreptul. Colegele mele de la secţia adulţi au constatat că această carte de psihologie, de dezvoltare personală chiar este foarte căutată. Se pare că oamenii vor să știe mai multe despre sine şi totodată să îşi organizeze mai bine viaţa, timpul, sentimentele.
Literatura toată este căutată, şi cea nouă, şi cea veche, literatura străină, de asemenea. În egală măsură se citesc şi autorii consacraţi, dar şi cei noi. Nu putem spune că se citeşte mai multă literatură americană şi mai puţin literatură franceză sau engleză. Nu, se citesc toate literaturile, inclusiv literatura asiatică. Literatura japoneză este acum în mare vogă“, a precizat Rodica Păvălan, şef bibliotecar.

„Am aproape 15 ani şi am descoperit lumea lecturii încă de la opt ani“

Pentru a doua oprire am ales părculeţele şcolilor generale şi ale liceelor care freamătă de elevi. Mulți dintre copiii pe care i-am iscodit, încercând să aflu ce-i îndeamnă pe ei la lectură, au sugerat că ei caută în cărți o realitate alternativă – lucruri și situații care se abat de la cotidian și care le-ar fi, altminteri, inaccesibile.
Este totuși ușor verificabil că un număr impresionant de cărți, pe care copiii le-au primit cu entuziasm de-a lungul timpului, propun o lume altfel – de la Țara Minunilor și universul din oglindă al lui Alice la magosfera în care evoluează Harry Potter.
„Am aproape 15 ani şi am descoperit lumea lecturii încă de la vârsta de 8 ani, când am format un mic club de lectură cu două colege de clasă. Ce-i drept, nu citeam atât de multe romane și tot ce citeam erau cărți pentru copii („Prinț și Cerșetor“, „Singur pe lume“, „Cuore: Inimă de copil“ s.a.m.d.), dar ne procuram tot timpul cărti. Împrumutam cărți de la bibliotecă, ne împrumutam una alteia, dar citeam. Acum doi ani am citit seria << Harry Potter>> şi am descoperit genul SF, iar de atunci toate cărțile pe care le citesc de plăcere (adică cele pe care nu sunt obligată să le citesc pentru școală) se îndreaptă spre genul SF şi Young Adult“, a spus Maria.

Tot în părculeţ l-am întâlnit şi pe Ionuţ, un băiat puţin agitat care se chinuia să-şi îndese mingea de fotbal în ghiozdan. Istoria şi cărţile de acţiune, acestea erau pasiunile lui: „Îmi plac, în general, cărţile care tratează istorii şi cărţile de acţiune, dar nu e neapărat o regulă. Dacă o carte îmi atrage atenţia, o citesc, indiferent de temă. Printre autorii mei preferaţi se numără Sven Hassel şi George Orwell“.

Raluca, o tânără care ieşea pe poarta liceului cu nasul în foi, verificându-se dacă a răspuns corect la subiectele simulării bacalaureatului, a spus că pasiunea pe care o are faţă de literatură i se datorează dirigintei, încă din primul an de liceu, când aceasta a reuşit să-i deschidă calea către lumea cărţilor printr-o lectură obligatorie. „Nu aş fi devenit cititor dacă nu aş fi fost obligată să citesc, în urmă cu trei ani, când am ajuns la liceu. Mi-a impus diriginta să citesc <<Mara>> şi m-am supus. Astfel, de atunci tot citesc, când simt nevoia de a mă autodepăşi, de a intra într-o altă lume sau când vreau să mă analizez prin cărți psihologice sau personaje ale romanelor de dragoste, preferatele mele. Deşi sunt a 12-a şi trebuie să mă pregătesc pentru bacalaureat, îmi fac timp să citesc, altfel m-aş simţi incompletă. Citesc cam tot ce prind, cărţi istorice, psihologice şi romanele de dragoste remarcabile (sunt flori oferite sufletului meu). Da, tinerii citesc!“, a spus aceasta.

Într-un colţ, alte două tinere încercau să găsească poza potrivită dintre zecile făcute sub florile caisului abia înflorit. Pe acestea le atrăgeau mult lecturile în limba engleză. Una dintre ele a spus cum o aplicaţie pe telefon cu cărţi gratuite îi salvează mult din timpul pierdut aşteptând după sosirea coletului cu opera preferată.
„Îmi pare rau că abia de un an am descoperit minunata lume a cărţilor. Şi acum încerc să recuperez timpul pierdut. Iubesc să citesc orice fel de cărţi, de la romantice la aventuri, acţiune, dramă, psihologice, vechi, noi, mari, mici, scrise în engleză, română sau franceză. Mă pasionează în special cele romantice, pentru că prin intermediul lor îmi creez propria poveste de dragoste. Și mai știu o zicală drăguță: „Cât îți ia să te îndrăgostești? De obicei, doar câteva capitole“.
Mă salvează de la costuri suplimentare şi aşteptat după colete o aplicaţie care îmi e tare dragă, Kindle. Este o aplicaţie pentru android şi cred că şi pentru iphone, unde poţi să cumperi şi să citeşti cărţi. Sunt foarte multe în engleză, dar sunt şi multe gratuite, din orice categorie“, a spus Ingrid.
Prietena ei a spus că preferă să citească în limba engleză „ficţiune, nuvele, în special nuvelele gotice ale lui Edgar Allan Poe, cărţi de dezvoltare persoanală, beletristică, literatură universală. „Am citit un singur poem, dar care mi-a plăcut enorm, şi anume „Faust“ de Goethe, poem dramatic sau dramă filozofică“, a competat tânăra.

„Mi-ar plăcea să fiu un hoţ de cărţi“

O ultimă oprire în încercarea mea de a desfiinţa mitul care susţine faptul că „generaţia din ziua de azi nu mai citeşte“ este Universitatea Craiova, unde am găsit un grup de studenţi dornici să împărtăşească pasiunea lor pentru literatură, ce citesc sau care a fost ultima carte citită, despre ce ar vrea ei să scrie o carte şi de unde fac rost de acestea.
„Citesc „Veronica se hotărăşte să moară“, scrisă de Paulo Coelho, iar ultima carte citită se numeşte << Soarele>> de Ionel Teodoreanu. Citesc, deoarece sunt o persoană curioasă şi pun foarte multe întrebări, iar prin citit îmi dau drumul la imaginaţie şi sunt concentrată în mare parte din timp pe subiectul cărţii pe care o citesc. Dacă aş scrie o carte, ar fi despre stilul unui om de a trăi. Probabil aş scrie despre mine sau despre o persoană pe care o admir. Cărţile pe care le citesc le găsesc cu uşurinţă în familie, dar dacă nu fac rost de o carte pe care mi-ar plăcea să o citesc merg la bibliotecă. Am foarte multe cărţi cumpărate de mine, dar majoritatea sunt de gramatică sau cu exerciţii“, a spus Marusia.

„Cartea pe care o savurez în prezent se numeşte „Femei“, semnată de Charles Bukowski. Să mă bucur de savoarea unui început de primăvară sau să citesc, îmi e tot una. Citesc pentru a mă autoeduca. Citesc pentru a-mi hrăni firea. Îmi place că nu-i o carte pentru oricine, iar autorul scrie cu o uşoară brutalitate, direct, fără înflorituri. Nu are nimic de-a face nici cu estetica urâtului a lui Baudelaire. Estetica nu prea își are rostul la Bukowski. Ba chiar îi declară lui Sean Penn într-un interviu că „nu există frumusețe… frumusețea este o aliniere matematică și imaginară a trăsăturilor, e un miraj al generalizării. Nici urâțenie nu există, doar diformitate“. Despre tot și nu îndeajuns, voi scrie o carte. Despre neîmplinire şi despre puterea unei legături care nu-şi va găsi finitate. Moartea va deveni doar un hotar, nu încheiere, iar introducerea nu există. Cărţile le achiziționez din „Cărturești“, doar când vreau să le ofer în dar. Le şi împrumut, deși aş prefera să le fur. Mi-ar plăcea să fiu un hoţ de cărţi“, a continuat George.

„Citesc romane de aventură. Ultima carte citită a fost <<Tema pentru acasă>> de Nicolae Dabija. În primul rând, citesc pentru mine. Cititul mă perfecţionează ca persoană, îmi face o gândire nouă asupra lucrurilor care deseori îmi par lipsite de sens. Îmi place faptul că în carte este relatată acea perioadă sumbră prin care nimeni din noi nu ar fi în stare să supraviețuiască, e ca un fel de joc în care, deşi viaţa ta se află în pericol, îţi asumi nişte riscuri doar pentru a petrece încă o clipă cu persoana iubită. Nu m-am gândit niciodată să scriu o carte, eu, cel care abia a pus piciorul în lumea asta necunoscută, dar, dacă ar fi să scriu, probabil aş scrie ceva ce alţii încă nu au putut s-o facă. Ramâne de văzut. Mai des împrumut cărţile, asta pentru că uneori nu îmi permit să cumpăr, pentru că o carte bună nu o găsești la cinci – zece lei, iar eu tind să citesc doar cărţi bune“, povestește Jony.

Beatrice Spătaru
Este ceea ce a ascultat, a văzut, a simţit şi a gândit, fascinată în aceeaşi măsură de culoare, sunet şi cuvânt. E fericită că are puterea să aprecieze frumosul oriunde s-ar ascunde acesta. Gazeta de Sud este pentru ea o echipă fantastică ce o impulsionează să vină cu idei frumoase şi creative.