Craiova se pregăteşte să aibă tramvaie noi, după mai bine de 30 de ani. Ministerul Dezvoltării a lansat o licitaţie publică de câteva zeci de milioane de euro prin care va achiziţiona 17 tramvaie noi. Până când vor circula prin oraş, mai este cale lungă, aşa că vă prezentăm acum istoria tramvaiului în Craiova: când au fost concepute primele planuri şi când a apărut el în Bănie pentru prima dată.
La hotarul dintre secolelel IX și XX, Craiova încă se prezenta deplorabil din punct de vedere urbanistic. Cu toate că avea circa 50.000 de locuitori, localitatea părea doar un sat mare, cu case „aruncate“ haotic, fără nici un plan unitar al reţelei de străzi şi uliţe, întins pe o mare suprafaţă, care includea imense suprafeţe intravilane destinate agriculturii.
Străzile, care în ultimul timp începuseră a fi acoperite cu pietriş de râu, se degradau repede şi necesitau mari cheltuieli de reparaţii. Parcurgerea drumului spre gară era un adevrărat calvar. Deputatul Al. Ştefănescu-Gogu spunea de la tribuna Camerei: „Iarna, ca să se ducă cineva la gară, trebuie să pună patru cai la trăsură, atât de mare este noroiul, iar vara se îneacă în pulbere“. Existau cartiere într-o stare totală de primitivism, mizerie şi sălbăticie. Vara totul era acoperit de colb, iar toamna şi iarna noroiul ajungea să împiedice circulaţia pietonilor şi chiar a vehiculelor.
Cel ce a pornit efectiv realizarea unui plan de urbanism a fost Nicolae Romanescu în 1898, odată cu prima investire ca primar. La acea dată, fiecare construia „fără permisii şi fără plată“.
Prima încercare de modernizare eşuată
Din acest punct de vedere, al iniţiativelor, Craiova s-a aflat printre primele oraşe din regat care, în 1889, a demarat negocierile în vederea construirii unei reţele de tramvaie. La 11 noiembrie 1889, Consiliul Local „a decis să înfiinţeze căi ferate americane (tramvays), fie cu cai, fie cu aburi sau electricitate“. S-a încheiat o convenţie cu Casa Poumay-Făreanu, reprezentată de inginerul C.T. Moulan din Belgia, care a cerut „concesionarea unui tramvai sau drum de fier orăşănesc ce va deservi Craiova şi va fi prelungit până la Bucovăţ“, pentru o perioadă de 50 de ani. Pe 2 iulie 1890 a fost încheiat contractul cu Banca Poumay & Făreanu, acordându-i-se dreptul de a înfiinţa o reţea de tramvai în Craiova, iar la 23 mai a fost publicat Înaltul Decret Regal nr. 160 prin care Craiova a fost autorizată să concesioneze linia de tramvai.
Decesul unuia dintre asociaţi a spulberat şansa orașului de a fi înzestrată cu o reţea de tramvai încă din 1892, firma acestuia nemaidispunând de resurse financiare necesare executării lucrării.
Abia după un deceniu, în 1900, firma Waechter & Comp, din Bruxelles, s-a oferit să înfiinţeze în Craiova un „ tramvai cu tracţiune animală“. Consiliul comunal a înaintat la 29 ianuarie 1901 Ministerului de Interne oferta Societăţii Belgo-Române din Bucureşti de a i se „conceda dreptul de a crea un serviciu de tramcare în oraş pentru un an de zile“. Consiliul Tehnic Superior a aprobat la 23 februarie 1901 contractul.
După aprobarea proiectului, consiliul s-a gândit că această variantă era depăşită din punct de vedere tehnic şi un regres estetic şi economic, consiliul împuternicindu-l pe N. Romanescu să se documenteze asupra soluţiilor adoptate de Bucureşti, Iaşi şi Brăila, să contacteze societăţi de tramvaie din Germania, Franţa, Belgia, Elveţia şi să propună o ofertă nouă.
Demersurile repetate de a realiza reţeaua de tramvaie sunt însă sortite eşecului, obligând Consiliul comunal să accepte, în 1906, sistemul tramcarelor cu cai, care fuseseră utilizate la Expoziţia jubiliară de la Bucureşti.
Lucrurile nu s-au realizat, însă, fără sinuozităţi politice şi economice. S-a încredinţat comanda de a elabora un plan general de aliniere şi sistematizare a orașului profesorului I.D. Berindei şi inginerului M. Colleanu. Lucrarea avea ca termen 1 mai 1915. Planul a fost prezentat Consiliului comunal la 20 iunie 1916. El prevedea o reţea de străzi care să pună în valoare clădirile importante, monumentele civile şi religioase. S-au creat artere de circulaţie radiale, care legau centrul de bariere şi o arteră principală care să cuprindă o linie dublă de tramvai şi benzi alăturate de circulaţie.
Deoarece dezideratul realizării unei linii de tramvai nu a fost sustenabil economic nici după 15 ani de la prima propunere, pe străzile oraşului au apărut, în iulie 1906, tramcarele cu cai. Primarul M. Kintescu s-a deplasat în străinătate pentru a studia „întrebuinţarea omnibuzelor“. La întoarcere a propus achiziţionarea a două autobuze Chevrolette pentru liniile Parcul Bibescu – Gară şi Bariera Bucovăţ – Cuza Vodă – Cazarma Regimentului I Infanterie – Bariera Cazărmii.
La 1 iulie 1909, antreprenorul Gr.S. Petrescu a dat în folosinţă un omnibuz cu 12 locuri pe linia Gară – Palatul de Justiţie – hotelul Minerva – Parcul Bibescu, declanşând prima grevă a birjarilor, care mâniaţi de faptul că începeau să-şi piardă clienţii, au protestat zgomotos în stradă.
Altă încercare sortită eşecului are loc în 1942, când se începe construirea căii de rulare cu material rulant recondiţionat de la Odesa, însă ostilitățile de pe frontul de est nu au permis finalizarea lucrărilor.
Noroc cu vechiturile europenilor din Vest
Abia în 1987, după decenii bune de negocieri şi aşteptare, este inaugurată „reţeaua” de tramvai cu trei linii, în acelaşi an fiind inaugurat şi depoul. Aici sosesc de la Timişoara tramvaiele Timiş 2 cu remorcă, livrate între anii 1987-1989. Acestea au fost singurele tipuri de tramvaie noi ce au rulat în Craiova.
Între anii 1993-1995, se „modernizează“ Timiş 2 la Elecroputere. Se pare însă că eficienţa vagoanelor de acest tip lăsa mult de dorit chiar şi după modernizare (modernizare în urma cărera, printre altele, s-a mărit înălţimea podelei la 1 m, iar compresorul automat a fost înlocuit cu unul manual), ceea ce a făcut ca în 1998 să fie aduse primele vagoane la mâna a doua, Tatra KT4D din Berlin, Germania. Procesul de înlocuire a vagoanelor Timiş 2 a continuat, în 2001 fiind aduse 16 cupluri T4D+B4D din Leipzig, iar în 2005 au sosit 11 tramvaie SGP E1 din Rotherdam si 6 Rathgeber M5.65 (dintre care patru cu remorci m5.65) din Munchen. Astfel, numărul Timişurilor rămase în serviciu a fost de 11 vagoane motor modernizate şi unul nemodernizat, acesta din urmă fiind folosit pentru deszăpezire.
Tramvaiele nemţeşti la mâna a doua au continuat să-şi facă apariţia şi în 2007, când primăria a achiziţionat 12 garnituri, cu 30.000 de euro bucata. Dacă erau sau nu la modă pentru craioveni, nu mai conta, deoarece exista şansa de a scăpa de vechile fiare pe şine ce-i transportau acasă sau la serviciu. Putem spune că în privinţa confortului s-au făcut paşi înainte faţă de vechile tramvaie româneşti, construite la Timişoara, şi care te zgâlţâiau cu putere la fiecare cotitură.
În 2011 este propus un nou proiect de modernizare a liniei de tramvai care urma să fie gata în următorii doi ani, însă abia în anul 2013 a fost pus în aplicare. În sfârșit, după o pauză de trei ani, cu o întârziere de un an, 12 tramvaie au fost repuse pe șine. Administrația locală a investit în modernizarea fiecăruia câte 10.000 de euro. O „reparație dezvoltată“ mai mult la suprafață. Scaunele din plastic rupte au fost înlocuite cu unele dintr-un plastic mai rezistent, barele au fost vopsite într-o altă culoare, podeaua înlocuită, iar problemele vagoanelor au fost „reparate” cu folie autocolantă.
Cu toate că au fost îmbunătăţite, aceste mijloace de transport în comun nu au fost dotate cu platforme necesare persoanelor cu dizabilităţi şi nici cu aer condiţionat, dar aveau ceva nou, ceva modern. Aveau wireless cu acces gratuit. Când ajungeai la destinaţie, se conecta şi el!
O altă încercare sortită eşecului?
După 30 de ani de la achiziţionarea primelor tramvaie noi ale oraşului, craiovenii pot spera ca în viitorul apropiat să vadă cu ochii lor „minunea“ tramvaielor noi-nouţe. Primăria Craiova s-a asociat, anul trecut, cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP) în vederea pregătirii şi implementării în comun a proiectului „Achiziție de mijloace de transport public – tramvaie“. După cum era de aşteptat, nici acum impedimentele nu s-au ferit să apară. Ministerul urma să demareze procedura prin care să se achiziționeze, pentru Craiova, 17 tramvaie noi, însă a pornit cu stângul acest demers, estimând greșit prețul unui tramvai, la o valoare de cinci ori mai mică. Astfel, valoarea eligibilă aferentă celor 17 tramvaie solicitate la Finanţare este acum de 202.349.385 de lei, inclusiv TVA, și nu de 40.471.900 de lei, cât s-a menționat prima dată, ceea ce înseamnă că și contribuția Craiovei, de 2% din valoarea eligibilă, va crește de la 809.438 la 4.046.987,70 de lei (cofinanțarea proiectului).
Aceasta nouă asociere nu garantează faptul că tramvaiele mult aşteptate îşi vor găsi un loc pe liniile de tramvai ale Craiovei și le vor înlocui pe cele actuale, vechi de peste 30 de ani și depășite din punct de vedere fizic și moral, dar pare un prim pas înainte pentru un transport public modern.
În ceea ce privește transportul electric, RAT Craiova deţine un parc de 29 tramvaie (distribuite pe trei trasee), din care doar 15 sunt funcţionale, iar pe traseu mai ies doar 11. Numărul estimat al călătorilor care au utilizat transportul public cu tramvaiul in anul 2017 a fost de circa 3,47 milioane de pasageri, conform informațiilor furnizate de către operatorul serviciului de transport public din Craiova.
