Sala TNC din Craiova a fost arhiplină la premiera „Moromeţii 2“, aşteptările fiind uriaşe
Sala TNC din Craiova a fost arhiplină la premiera „Moromeţii 2“, aşteptările fiind uriaşe

Nu este deloc uşor să faci continuarea unei capodopere, ajunsă film-cult. Este un pariu riscant. De-a lungul anilor, fiecare scenă din „Moromeţii“ a devenit iconică, putând fi privită şi înţeleasă în sine. Pelicula originară mustea de situaţii şi personaje, unele interpretate magistral, iar deasupra tuturor trona figura lui Victor Rebengiuc, ca imagine-simbol a lui Ilie Moromete. Când regizorul Stere Gulea a anunţat că pregăteşte o continuare a filmului, cu Horaţiu Mălăele în rolul lui Moromete, lumea s-a împărţit în două, pro şi contra. Toţi se întrebau dacă Mălăele va reuşi să intre în rol. Aşteptările sunt imense, iar comparaţiile cu pelicula originară par inevitabile. Comparaţiile însă le va face fiecare, după ce filmul va intra în cinematografe.
Duminică seară, „Moromeţii 2“ a avut premiera la Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ din Craiova, iar sala a fost arhiplină. Vă las pe dumneavoastră să descoperiţi şi să apreciaţi valoarea filmului, eu voi face doar câteva scurte observaţii.
Sursa de inspiraţie pentru scenariu au constituit-o „Moromeţii“ vol. 2, romanul „Viaţa ca o pradă“, precum şi memorii ale scriitorului. „Moromeţii 2“ păstrează personajele din primul film (nu toate), dar spune altă poveste, pe alt ton. Este povestea unui context istoric, acela al instalării regimului comunist şi al dictaturii în România, văzută prin ochii personajelor din satul moromeţian. Personaje mai puţine, cu accent pe rolurile principale (Niculae şi Ilie Moromete), cadre mai bune, imagine alb-negru de excepţie şi coloană sonoră de reţinut.
Noul Moromete, interpretat de Mălăele, nu mai este atât de declamativ şi demonstrativ ca primul, ci mai introspectiv. Nu are replici memorabile şi sarcasmul primului, dar impresionează prin altceva, şi anume prin jocul nonverbal, pe care îl stăpâneşte la perfecţie. Are un umor de altă factură. Este mai singuratic, mai reflexiv, melancolic, trist, dezamăgit. Convins că se luptă cu morile de vânt. Poate şi pentru că lumea pe care o ştia, cea în care era centrul atenţiei, se dezintegrează sub ochii lui. Pe măsură ce acţiunea filmului avansează, începi să te obişnuieşti cu noul Moromete şi îţi dai seama că actorul a intrat în rol, iar în momentele-cheie are vârfuri de interpretare scenică. La final, când priveşti retrospectiv întregul film, nota în care a fost realizat, îţi dai seama că rolul nu putea avea alt actor.
M-a surprins plăcut şi Iosif Paştina (20 de ani), tânărul actor care abia susţinea bacul când a fost selectat pentru film. „Pariul“ lui Stere Gulea are talent, are carismă şi cred că îl ajută foarte mult şi prezenţa scenică. Probabil că va deveni imaginea lui „Niculae Moromete“ pentru mult timp de acum înainte. La finalul premierei, Iosif ne-a răspuns cu amabilitate la câteva întrebări, pe care le redăm în cele de mai jos.

Iosif Paştina

GdS: Cum ai ajuns să joci în film?
Iosif Paştina: Am dat o probă la un casting pentru alt film, pe care nu am luat-o, dar directoarea de casting (Domnica Cârciumaru) m-a ţinut minte. Ea m-a propus pentru „Moromeţii 2“. Mi-a trimis un mesaj pe Facebook, m-a întrebat de înălţime şi greutate şi mă gândeam că o să interpretez un rol micuţ. Pe parcurs am aflat că am fost propus în rolul lui Niculae Moromete, care este rolul principal în acest film. Pe moment nu realizasem ce oportunitate imensă înseamnă asta şi m-am dus la probă mai mult ca să-l cunosc pe Stere Gulea, care ştiu că a făcut primul „Moromeţii“, că este renumit în ţară. Prima întâlnire cu dânsul a fost foarte plăcută, am vorbit despre scenariu, despre ce se vrea de la acest film, despre mine şi cum m-aş apropia eu de acest rol, dacă ar fi să-l iau. Apoi am fost chemat următoarea săptămână să mă prezint cu un monolog sau o poezie, ca să mi se testeze abilităţile actoriceşti. A treia oară am fost chemat să dau probă cu o fată care a luat şi ea rolul în film (Ioana Bugarin), iar a patra oară când am venit la probă am aflat că am luat rolul. Îmi bătea inima foarte tare, eram foarte emoţionat. Eram cu mintea în toate părţile, deoarece trebuia să dau şi bacul, mă pregăteam uşor-uşor şi pentru admitere şi aflasem că am luat rolul în „Moromeţii 2“. Eram foarte bucuros şi foarte mulţumit în acelaşi timp.
GdS: Ţi s-a părut un rol greu? Ce scenă ţi s-a părut cel mai greu de jucat?
I.P.: A fost un rol destul de greu de interpretat. Înainte să începem filmările am discutat foarte mult despre scenariu şi cred că uşor-uşor mi s-au întipărit în minte nişte informaţii care m-au ajutat mai mult inconştient să duc rolul până la capăt, iar la filmări ştiu că manifestaţia a fost foarte greu de filmat şi de jucat în acelaşi timp pentru mine deoarece erau foarte mulţi oameni, foarte multă agitaţie, trebuia să fiu atent în toate părţile, să am şi un ritm în minte. Trebuia să ridic un om, pe urmă să mă uit la cineva, să respect o anumită coregrafie ca să se vadă bine pe ecran. A fost foarte greu, am avut două zile de filmare pentru acea manifestaţie şi a fost foarte greu.
GdS: Este primul tău mare rol. Crezi că se va lipi o etichetă, că vei deveni imaginea lui Niculae pentru mult timp de acum înainte?
I.P.: Nu ştiu, mă aştept să rămân cu această etichetă o perioadă, dar eu sper să nu mă opresc la acest proiect, să continui să fac filme, să joc în piese de teatru, să am spectacole. Îmi place această etichetă de Niculae Moromete şi da, mă aştept să rămână ceva timp.
GdS: Cum te-ai apropiat de rol, te reprezintă personajul Niculae Moromete sau ai făcut un efort profesional ca să-l interpretezi?
I.P.: Am rămas surprins după ce am citit descrierea lui Marin Preda. Chiar semăn cu Niculae Moromete, am curiozitatea pe care o avea şi el.

Bogdan GROȘEREANU
Lucrează din 2001 în presa scrisă și abordează subiecte diverse cum ar fi evenimentele, subiectele sociale, cele legate de administraţia locală, de politică, economie, dar şi investigație. A urmat traininguri pe jurnalism social, politic, acces la informaţii şi investigație, în special cele prin intermediul Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI) şi Rise Project.